Gabriel MANȚĂ

De Crăciun, fetele noastre ne-au pus sub brad medaliile de bronz. N-ar avea absolut niciun rost să răspundem la acest dar cu un „da, dar...”. Scriu iarăşi în ziua meciului, însă de data asta în cunoştinţă de cauză. Finala mică n-a avut nici pic de suspans, acesta ar fi fost oricum greu de suportat după două meciuri cu prelungiri. Narcisa Lecuşanu, prezentă în studioul Dolce, a spus un lucru simplu, că am pierdut semifinala cu Norvegia din întâmplare. Da, obişnuiţi să vedem tactică şi „furăciuni” peste tot, pierdem adesea din vedere hazardul, cel despre care se spune că nu poate fi antrenat. Să nu uităm că am avut ultimul atac din timpul regulamentar, de fapt un contraatac purtat în criză de timp, faza aducând-o pe Valentina Ardean-Elisei în poziţie centrală, dar şutul ei a fost respins printr-un efort extraordinar al portăriţei norvegiene. A tras plasat, la bară, poate nu foarte tare, dar ea este extremă, în fişa postului nu forţa primează. Poate dacă dădea cu podeaua, mingea ar fi putut să se strecoare în plasă, însă acesta rămâne doar un „dacă”. Aşa cum, ceva mai devreme, „dacă” acel şut cu bara al Cristinei Neagu ar fi fost validat... Chiar dacă ne-a durut înfrângerea, să recunoaştem că selecţionata Norvegiei n-a fost lipsită de merite. Poate ar trebui să implementăm şi noi acea tactică de repunere subită a mingii după gol primit, căci de câteva ori nici nu am apucat să savurăm reluarea unui gol, că mingea deja era în plasa noastră. Până atunci, să apreciem curajul şi consecvenţa antrenorului Tomas Ryde, care scotea portarul la inferioritate numerică, precum şi felul uimitor în care s-au gestionat aceste eliminări, pe tot parcursul turneului! Cât despre Cristina Neagu, golgetera şi cea mai bună jucătoare a acestui Mondial (chiar dacă nu am confirmarea oficială, lumea ştie că aşa a fost), cuvintele sunt de prisos.

Acum 10 ani luam argintul, dar fetele erau în lacrimi, acum bronzul le-a înseninat zâmbetul. E paradoxul psihologic al sistemului cu două finale, faţă de învinsa din finala mare, medaliata cu bronz are satisfacţia câştigării ultimului meci. Şi, la cum a arătat „marea” finală, mai ştim ceva: diferenţa dintre aur şi bronz practic nu există.