Gabriel MANȚĂ

Am început săptămâna cu două veşti excelente. După ce în grupe nu bătuse practic pe nimeni (echipele liliputane nu se pun), naţionala feminină de handbal a învins exact în meciul care conta, adică primul de tip eliminatoriu, başca în faţa campioanei în exerciţiu! Ocazie cu care s-a mai împuşcat un iepure, sferturile asigurând prezenţa la turneul de calificare la Olimpiadă. Să realizăm, deci, ce a însemnat această victorie cu invincibila, până atunci, Brazilie. Absenţa de la Olimpiadă ar fi declanşat începutul sfârşitului pentru acest sport. Bun, ce urmează acum? Păi… eliminarea în sferturi. Ştiu că nu dă bine scepticismul înaintea unei asemenea ocazii, dar trebuie să fim conştienţi că acele clipe de graţie nu sunt accesibile meci de meci, iar înaintea noastră se va afla ţara gazdă, Danemarca, una care mănâncă handbal pe pâine, ca să zic aşa. Pe daneze le lasă rece talentul Cristinei Neagu, cea capabilă să simuleze o pasă în lateral şi în ultimul moment să trimită spre poartă “din poignet”! E drept, momentul pentru acest tip de artificiu fusese prost ales, brazilianca din poartă s-a prins şi am luat gol pe contraatac, scăpând apoi ca prin urechile acului de o remontare. Una peste alta, dacă învingem diseară se poate vorbi de un miracol. Dar mai există şi vorba aia, să nu credem în miracole, să ne bazăm pe ele.

O, ce veste minuată - numărul doi este numirea lui Costel Gâlcă antrenor la Espanyol! Iată că există răsplată pentru meseria făcută serios, cu bun-simţul măsurii. Dacă marele Piţi, că doar nu Gatsby, era atât de încântat de rechemarea sa la coada cămilelor, ce s-ar fi întâmplat dacă primea ofertă din Spania?! Gâlcă merită tot respectul pentru că nu a cedat zornăitului din Orient, că a înţeles că nu banii dau valoare unui antrenor. Îi doresc tot succesul pe care-l merită, să i se întoarcă înzecit toate intenţiile bune, iar cel puţin în ce mă priveşte nu va exista echipă în Spania pe care s-o susţin în meciurile cu echipa lui. Abia aştept derby-ul catalan de pe 2 ianuarie.