Doru POPOVICI

Acum vreo trei zile, patinând pe telecomandă în pauza dintre reprize, am dat peste un eveniment care tocmai urma să înceapă, dar despre care habar n-aveam că există: Gala anuală a fotbalului spaniol. Am renunţat la repriza cu împiedicaţi şi m-am orientat către transmisia live de la Barcelona. În sală, plin de figuri cunoscute, dar şi destui despre care nu ştiam ce învârt. Prezentatorii evenimentului erau doi: un moş, actor, cam pe tiparul domnului Catena, pardon, Arşinel, şi o actriţă mult mai tânără, frumoasă în draci, dar şi de o eleganţă nebună, schimbând rochiile între fiecare două apariţii, vreo 7 sau 8 în total. Tataie vorbea extrem de repede, fapt care îngreuna perceperea mesajului de către fotbalişti, dar cred şi că glumele erau răsuflate rău, din moment ce moşneagul râdea adesea doar el. N-a mirat pe nimeni că fundaşul cel mai bun a fost desemnat Sergio Ramos. Şi nici că cel mai bun mijlocaş a fost ales James Rodriguez. Totuşi, Messi ce-o fi, dacă nu mijlocaş!? În fine, lui i s-a acordat trofeul pentru cel mai bun atacant, deşi parcă niţel mai nimerit ar fi fost Canibalul. Tot Piticul a obţinut şi trofeul suprem, acela de cel mai bun fotbalist al sezonului trecut, chestie pe deplin justificată. Ciudăţenia a fost că s-a mai acordat un premiu, cam ca la Oscar, ştiţi dvs, când de jenă că vreun nume mare n-a câştigat niciodată statueta, se dă un premiu "pentru întreaga carieră". Ei bine, numele este Cristiano Ronaldo, iar premiul care i-a fost atribuit se intitula "pentru popularitate", prilej cu care prezentatorii au comunicat câte accesări are pe Facebook, câte pe Twitter şi câte pe nu mai ştiu unde, în total vreo 200 de milioane! Asta se întâmplă la fix două zile după ce Ronaldo accesase... peluza de vreo două ori din lovituri libere, precum şi maţele unuia din zid la o a treia! Şi dacă o ţine tot aşa, cred că la anul e candidat doar la Oscarul pentru cascadorii în suprafaţa de pedeapsă, deşi nici astea nu-i mai ies ca pe vremuri.