Doru POPOVICI

Fac pariu că primul gând care v-a venit la citirea titlului a fost legat de DNA şi formidabila activitate a "Gazetei sporturilor", mai exact a lui Cătălin Tolontan, pe frontul anticorupţiei. Aţi pierdut: vreau să îmi exprim câteva idei legate de anchetele tradiţionale de sfârşit de an în sport. În urmă cu puţină vreme, afirmam tot aici că senzaţionala revenire a gimnastului Marian Drăgulescu, medaliat cu argint la Campionatul Mondial şi totodată singurul sportiv român calificat la Olimpiada de la Rio de Janeiro de anul viitor, face din el candidat fără rival la titlul de Sportivul Anului în România. Ei bine, de atunci până acum a apărut şi rivalul, numele său fiind, desigur, Horia Tecău. Cred acum că el va fi numărul unu în 2015, fiindcă a câştigat nu doar Mastersul de la Londra, ci şi trofeul suprem al tenisului, cel de la Wimbledon. Sunt două performanţe de vârf, la care dacă adăugăm şi faptul că în acest moment e pe locul 1 în clasamentul ATP la dublu, discuţia aproape că nu mai are rost. Situaţie în care Drăgulescu ar fi al doilea, pentru locul 3 urmând să se bată Florin Mergea, Oprea de la triplusalt şi Macovei din rugby. Clasamentul, precum vedeţi, cuprinde numai bărbaţi, deşi nu intenţionam să-l alcătuiesc astfel. Vreau să spun că în sportul feminin stăm încă mai rău, singurele nume apte de a prinde clasamentul venind eventual din scrimă sau judo. Gimnastica a dispărut, la fel şi atletismul. Sporturile de echipă nici nu intră în discuţie. Cât priveşte fenomenul Halep, mai bine nu mă provocaţi, că iar îmi fac duşmani. Da, e pe locul 2 mondial. Dar anul ăsta ce a câştigat!? Nu-mi vorbiţi, vă rog, despre ceva pe la arabi şi încă nu ştiu care turneu tot second-hand. Dar fotbalul? Ei, aici e chiar lucrul dracului: puteţi să-mi daţi măcar un nume de fotbalist care să se fi distins prin ceva? Care să fi câştigat vreun trofeu? Care să fi fost decisiv în calificarea aia scremută la Europene? Care să fi lăsat în urma vreo fază memorabilă, un dribling, un gol sau măcar o bară!? Nimic absolut. Aşa, ca premiu de consolare, am putea să ne gândim la Pantilimon sau Tătăruşanu, care sunt titulari la echipele lor. E jalnic fotbalul în care cei mai buni sunt portarii, dar şi ei doar pe motivul că intră pe teren din minutul 1.