După corecţia neaşteptată aplicată Realului pe Bernabeu, Luis Enrique a ales să nu menajeze pe nimeni şi deci să joace tot cu prima echipă şi în meciul din Liga Campionilor, împotriva Romei. Cunoscând rezultatul din celălalt meci al grupei, dintre Bate Borisov şi Bayer Leverkusen, de altfel previzibil, se ştia că Barcelona s-ar fi calificat şi cu o înfrângere, deci ar fi fost un bun prilej de a mai testa niscaiva puşti din academia proprie. Faptul că nu s-a întâmplat poate fi interpretat şi ca semn de respect pentru public, însă n-ar fi exclus ca aceasta să fi fost dorinţa celor trei corifei. Încă un meci, încă o ocazie de a zburda pe teren. De data asta, victima a fost o echipă care are pretenţii de titlu în Italia, deocamdată fiind pe locul 4, la 3 puncte de liderul Inter. N-a fost chiar ca la Manchester, la acel 1-7 la care era şi Cristi Chivu pe teren, dar suficient cât să se scrie încă o pagină neagră în palmaresul european al romanilor, care au însă o şansă bună de a merge în etapa eliminatorie. Acolo unde a ajuns deja Juve, cea care e într-o revenire sensibilă şi în campionat. Să fim sinceri, grupele au ajuns la ultima etapă cu prea puţine meciuri cu adevărat mari, adică unele la care ambele echipe implicate să fie la vârf. Unul dintre ele este cu siguranţă acea victorie uimitoare a lui Arsenal în faţa tăvălugului Bayern. Nu ştim cât îl va ajuta asta pe Wenger, care e chemat să câştige în ultima etapă la două goluri diferenţă la Pireu pentru a se califica. Apoi, măcar prin prisma răsturnărilor de situaţie, a fost acel 4-4 dintre Leverkusen şi Roma, scor la care era cât pe ce să ajungă şi Şahtarul lui Lucescu, miercuri seara, în faţa Realului. Sigur, diferenţa de calibru a fost aici evidentă, relaxarea spaniolilor de asemenea, dar o astfel de ”remontada” ar fi fost de senzaţie. Nu putem încheia fără a semnala o performanţă inedită, o echipă din Rusia, Zenit, are punctaj maxim înainte de ultima etapă, fiind şi singura în această privilegiată situaţie!