Alaltăieri, cam cât a fost ziua de lungă, m-am tot întrebat cum voi reuşi, cu doar două televizoare şi un baby laptop (adică un netbook), să urmăresc cele cinci evenimente care urmau să mă încalece în preajma orei 22. În principiu, n-aş fi renunţat sub nici o formă la cel puţin trei dintre ele: Roger Federer contra lui Nole, fiindcă eu încă mai cred că Roger va fi din nou numărul 1 mondial "cu acte" (că prin joc este, cam din prima zi când s-a apucat de tenis), apoi Ibra contra Danemarcei şi, chiar înaintea lor, amicalul Naţionalei contra primei echipe chiar de fotbal pe care o întâlnim de câţiva ani încoace, Italia. Până să dea astea peste mine, mi-am făcut încălzirea cu dublul "nostru" (cred că şi indienii zic la fel!) Bopana - Mergea, pentru recitalul care era firesc să vină după senzaţionala prestaţie din prima zi. În fond, după ce-i desfigurezi pe gemenii Bryan (teoretic, nişte Federeri ai jocului de dublu!!), cine naiba te-ar mai putea bate... decât, evident, tot gemenii, dacă bafta lor nemăsurată le va oferi şansa rejucării meciului fix în finală! Având însă în vedere că e totuşi Mergea, nu Halep, sunt convins că şi în finală le-ar mai da-o o dată gemenilor. ...Şi se făcu ora 21.45. Preţ de vreun sfert de oră, m-am jucat de-a fotbalul, suficient cât să văd golul Sloveniei, ratările danezilor şi, ca desert, golul nostru, o bijuterie aproape inexplicabilă. Apoi a venit Roger. Comutare: România intra pe televizorul de jos, pe Smart urca Roger - Nole (opţiune corectă, jur!), pe netbook privesc Suedia, dar sunt atent şi la grafica de la Slovenia - Ucraina. Aici, noroc că nu s-a mai înscris până la terminarea tuturor celorlalte, aşa că n-am pierdut absolut nici un gol, de nicăieri... nici măcar de la Columbia - Argentina, care a început tocmai odată cu repriză a doua a "europenelor". În afară nevrozei, cu ce m-am mai ales? Păi, cu un show de legendă al lui Roger, care l-a bătut măr pe Nole, şi cu trei egaluri la fotbal. Dintre ele, cel al României pare mai degrabă o mare victorie, aşa că matematica zilei e niţel denaturată. Eu însă aşa o consider, cu precădere datorită egalării din final. Am egalat totuşi Italia, nu Finlanda! Închei acum, că vreau să prind finalul Argentinei!