Gabriel MANȚĂ

Sportul a fost un simplu pretext pentru o nouă revărsare de ură. Dacă ne punem întrebări despre posibilitatea ca Franța să piardă organizarea Europenelor de la anul, la fel de bine s-ar putea anula toate concertele din Paris. Și nici la cafenele n-ar mai trebui să se strângă oamenii. Să stea fiecare în casa lui, eventual și cu lumina stinsă. Păi chiar așa, pe Facebook putem intra și de sub plapumă! Problema mare pe care o are Franța nu-i turneul final, ăsta vine și trece. Rămâne integrarea superficială a cetățenilor proveniți din fostele colonii. Bineînțeles că nu putem generaliza, există peste tot povești de succes sau doar de viață normală, doar că atunci când autorii acestor abominabile fapte sunt recrutați cu preponderență dintre generațiile născute și crescute în Hexagon înseamnă că undeva s-a greșit. Iar pentru așa ceva nu există remediu rapid, dacă ne păstrăm în limitele unor soluții raționale. Cert e un lucru: Parisul a fost sub un asalt cum nu s-a mai întâmplat de la Al Doilea Război Mondial încoace, și măcar atunci civilii erau avertizați și se puteau păzi sau refugia. Reacția ar trebui să fie pe măsură. Preîntâmpinarea răului n-a funcționat, servicile secrete se dovedesc un sac fără fund în privința fondurilor înghițite, iar o rețea s-a putut organiza, înarma și deveni operativă, cu atâtea facțiuni, chiar sub nasul lor! Anul ăsta, 2015, parcă prea a fost de rău augur cam peste tot în lume, așa că ar face bine să se sfârșească odată.

Din punct de vedere sportiv, mai avem câteva evenimente până să-i tragem linie. Mai sunt niște meciuri interesante la noi și aiurea, între care un Dinamo-Steaua și un Real-Barcelona, scuzată fie-mi alăturarea, de asemenea încă două etape europene, plus returul barajelor pentru Franța, iar la tenis Turneul Campionilor în al cărui prim meci Djokovic tocmai l-a desființat pe Nishikori cu un dublu 6-1. Să le ținem pumnii și băieților noștri de la dublu, deși Tecău nu e în cea mai bună formă, iar Mergea e convalescent. Dar se poate merge mai departe și cu o singură victorie, dacă e venită la țanc, după cum ne-a demonstrat Radwanska.