Un editorial din "Gazeta sporturilor" de ieri, semnat de Alin Buzărin, vorbea despre starea mizerabilă a gazonului de pe marea majoritate a stadioanelor patriei. Una dintre multele explicaţii posibile, sugerată chiar de autor, ar fi aceea că din caietele de sarcini referitoare la omologarea stadioanelor şi confirmarea echipelor ca participante la vreuna din ligi lipsesc cu desăvârşire cele cu privire la starea suprafeţei de joc. Apar însă în respectivele documente tot soiul de rahaturi fără vreo legătură cu fotbalul. S-a ajuns astfel ca aşa-zisul gazon să fie alcătuit mai mult din pământ, adesea pigmentat cu buruieni, iar când lucrurile se petrec pe ditamai Stadionul Naţional, cu nisip! De aici, accidentări frecvente, înjurături, ba şi declaraţii halucinante, cum ar fi aceea a Ţânţarului, antrenor la Chiajna, care după meciul de la Ploieşti a zis-o p-aia grea de tot, anume că jucătorii lui au fost defavorizaţi de terenul mizerabil, fiind vorba de o echipă ... tehnică!!! De ceva vreme încoace, sub imperiul isteriei colective la nivel naţional, pompierii au aflat şi ei, în sfârşit, că stadioanele noastre nu prezintă măcar minimum de condiţii de securitate, astfel încât s-a acreditat şi bizara idee că numai două din toate au autorizarea necesară. Da, aşa o fi, numai că între timp etapele s-au jucat tot unde erau programate, excepţia numindu-se Steaua. Se joacă fără aviz!? Probabil că da, fiind greu de presupus că pe cele două stadioane aflate în legalitate deplină s-ar putea desfăşura câte 12 meciuri/24 de ore, în regim non-stop, astfel încât să aibă "acoperire regulamentară" toate partidele din toate ligile. Lucrul ar putea fi cumva chiar benefic, zonele unde se află cele două stadioane putând să devină nişte zone de veritabil "boom" economic, urmând a fi luate cu asalt de cohorte de spectatori de pe tot întinsul patriei. În plus, pe linie strict fotbalistică, dacă tot au dispărut cam de peste tot centrele de copii şi juniori, aceste două locaţii se pot constitui în centre pentru seniori, care n-ar mai avea de ce pleca de acolo decât în pauzele competiţionale. Ar face astfel economii selecţionerul Nea Puiu (implicit, şi Federaţia!) care n-ar mai fi nevoit să străbată ţara în lung şi-n lat pentru a-i depista pe cei 2, 3 sau chiar 6 fotbalişti selecţionabili de la "intern". Ce mai, toată lumea ar fi în câştig.