Gabriel MANȚĂ

Am reuşit să văd ambele meciuri din ziua de deschidere a Turneului Campioanelor de la Singapore. Ca şi anul trecut, Simona Halep a început cu un 6-0 impresionant, şi tot în faţa câştigătoarei de la US Open. Anul trecut a fost Serena, acum a venit rândul Pennettei să joace rolul victimei. Al doilea set a fost ceva mai strâns, dar italianca tot n-a trecut de trei game-uri. Se poate spune că Simona a pus lucrurile în marca lor, căci Pennetta pare deja retrasă mental după performanţa vieţii ei, numai că această corecţie ar putea s-o mobilizeze în meciurile următoare, căci nu s-ar cădea ca o câştigătoare de Slam să iasă din tenis pe uşa din dos, cu părinţii martori în tribună. În ce-o priveşte pe Simona, victoria ei era previzibilă, însă o „lăptăreasă” într-un asemenea moment o pune într-o poziţie de forţă, ca să nu mai spunem că le-a dat peste nas acelor ziarişti italieni care nu se puteau împăca cu gândul că Simona era favorita numărul unu a competiţiei.

Meciul al doilea al grupei a fost o luptă pe cinste între Şarapova şi Radwanska. Rusoaica încearcă marea cu degetul în lipsa Serenei, ea venind după o perioadă cam mare de pauză. A lovit tare, încercând s-o intimideze pe fragila Aga, care a luptat frumos, onorând competiţia. Ca de obicei, Şarapova şi-a anulat aşii cu dublele greşeli, iar la capitolul constanţă a avut fluctuaţii mari. Dar odată trecut primul meci, mai ales cu victorie, poate căpăta ceva ritm. Iar următorul meci este chiar mâine, cu Simona. O spun cu toată convingerea, este un moment cum nu se poate mai prielnic pentru prima victorie a jucătoarei noastre asupra singurei adversare dintre cele prezente la Singapore cu care are numai înfrângeri în palmares! Terenul si condiţiile indoor o avantajează, startul a fost perfect, partida nu e decisivă pentru niciuna, jocul Şarapovei nu e deocamdată sub cele mai bune auspicii, deci... dacă nu acum, atunci când? În finală? Ar fi prea bine şi-atunci, dar, vorba cântecului, drumul spre lumină trece prin uzină.