Doru POPOVICI

În "Gazeta sporturilor" de ieri, un coleg de breaslă încearcă într-un editorial-pamflet să explice avantajele unui campionat românesc desfăşurat cu participarea a numai 6 echipe. Dincolo de umorul oarecum suprarealist, situaţia concretă din prima divizie te duce cu gândul mai degrabă la realism pur, întrucât, dacă ar fi să se respecte regulamentele în vigoare, adică legea, atunci luna viitoare 11 echipe (din 14!) ar urma să fie depunctate pe motiv de datorii în toate direcţiile: la stat, la jucători, la antrenori, la agenţi/impresari/traficanţi de fotbalişti, sau cum le-o mai zice ălora care plimbă jucători dintr-o parte în alta şi se bucură încă de libertate. La o analiză sumară a clasamentului, vedem că inclusiv pe locurile care ipotetic pot trimite echipe în cupele europene se află echipe pe care numai un lanţ de miracole sau de falsuri în acte ori de inginerii financiare le-ar putea face să ducă până la sfârşit această ediţie de campionat. Vă spun cu mâna pe inimă că după părerea mea doar Viitorul lui Hagi este singura în regulă dintre toate echipele, poate şi fiindcă salariile de acolo sunt foarte mici, dar cu siguranţă şi deoarece Gică a învăţat care e drumul normal şi pe linie financiară, şi spre performanţă. A înţeles că investiţia în viitor este productivă pe termen lung şi că fotbalul în sine poate fi o afacere de succes, fără a mai fi nevoie şi de venituri de provenienţă penală. Pentru comparaţie, priviţi în ograda Astrei (cât mai aveţi la ce privi!) şi amintiţi-vă de Urziceni, de Vaslui, de Galaţi. Adică de echipe pe care când ne pregăteam să le vedem evoluând, le-am văzut doar dispărând. În concluzie, decât un campionat în 14 sau chiar în 6, mai bine rămânem într-o singură echipă, Viitorul, că alealalte n-au nici măcar prezent.