Modelul de autofinanţare al clubului Viitorul este singurul din Liga 1 care porneşte de la rădăcină. Hagi a înfiinţat mai întâi Academia care-i poartă numele, adică a început cu creşterea jucătorilor. Echipa a venit ca mediu în care aceştia să se exprime pe măsură ce se dezvoltă, pe toate planurile. Banii se întorc abia după ce câţiva ating un nivel suficient de înalt pentru a fi transferaţi profitabil. Echipa Viitorul, deşi a promovat succesiv, nu este proiectată pentru performanţă, aceasta poate veni ca un bonus care să crească şi mai mult cota jucătorilor. Ca să nu mai vorbim de banii care ar veni din cupele europene. Însă Hagi nu se amăgeşte cu pielea ursului din pădure, acolo unde, se ştie, dacă ţi-e frică de lup, nu intri… Planul afacerii se bazează pe banii încasaţi pe jucătorii din pepiniera proprie, plus drepturile de televizare, ca venit auxiliar. Deşi, în timp, şi-a clădit şi stadion, încasările din bilete nu ştiu dacă pot acoperi deocamdată cheltuielile de întreţinere a bazei. Oricum, până şi pentru Steaua au trecut vremurile când făcea reţetă consistentă la meciurile de acasă. Fapt e că Hagi contribuie în felul acesta şi la progresul fotbalului românesc, echipa sa fiind alcătuită în proporţie covârşitoare din jucători români. În câţiva ani ne vom convinge. Poate un sponsor puternic va intui această fereastră de oportunitate.
Din tot ceea ce am enumerat mai sus, felul în care a procedat Gică Hagi ar trebui apreciat la justa lui valoare. Dacă dorea doar să câştige bani din fotbal, putea să folosească reţeta fulger, aşa cum au făcut Paszkany sau Bucşaru, că Becali e o specie aparte. Culmea, tocmai Porumboiu, cel care s-ar fi bucurat mai mult de performanţe, nu de bani, n-a avut succes. Altul, uitat fie numele lui (Adamescu), a furat de-a dreptul banii fotbalului. Hagi a ales calea grea, nu a cumpărat, a crescut. Acum, teoretic, are şanse la titlu. Dacă l-ar lua, poate că s-ar face dreptate în fotbal. Iancu şi Toşca ar fi fost atuuri importante, dar asta înseamnă să trăieşti din transferuri, nu din performanţă.
Unde greşeşte Hagi, căci o face şi el, vom dezvolta cu altă ocazie.