Nu ştiu dacă în gena neamului românesc este vreo defecţiune majoră, cum nu ştiu nici ce ar putea crede alţii despre noi văzând că între vorbă şi faptă distanţele sunt cosmice. Avem darul de a ne angaja la nişte chestii despre care ştim din start că nu se pot înfăptui, de a ameninţa cu performanţe nemaiîntâlnite când nu ştim nici măcar despre ce e vorba, cu alte cuvinte suntem ori mincinoşi, ori de-a dreptul nebuni. De câteva zile, ziarele, nu doar cele de sport, ne tot pomenesc despre vizita iminentă a unei delegaţii a Federaţiei Internaţionale de Gimnastică a cărei misiune este de a analiza dacă mai suntem în stare să organizăm Campionatele Europene din 2017, în condiţiile în care acestea ne-au fost atribuite în ideea construirii unei Săli Polivalente la Bucureşti, una adevărată, nu aia din vremea lui Ceaşcă aflată în stadiul de ruină. Problema e cât se poate de ciudată, deci tipic românească, în strânsă legătură cu ursul din pădure: vrem Europene într-o sală a cărei construire se află doar în faza de proiect! Iar ăia au pus botul, crezând că noi chiar am putea să construim cu viteza chinezilor. Haioasă e şi explicaţia pe care încercăm să le-o băgăm pe gât: cică dacă primarul e la bulău, sala nu se mai poate construi! Nu ştii ce să faci: să te umfle râsul sau să te ascunzi ca struţul şi să-ţi ştergi din creier ideea, dar şi din vocabular sintagma "mândru că sunt român"! Adică dacă Oprescu rămâne pârnăiaş, în Bucureşti nu se mai construieşte nimic. Strategia alternativă este ca ălora să le oferim alternativa organizării competiţiei la Cluj, unde există o sală polivalentă nouă şi bună. Cât despre Europeanul de Fotbal din 2020, când vom organiza 4 meciuri cu condiţia legării aeroportului de centrul Capitalei printr-o linie de metrou, dar şi de construirea autostrăzii care să lege Bucureşti de Budapesta, mai bine ne luăm gândul: păi dacă Oprescu e la bulău, nu-i aşa că nu putem face nici metrou?