Gabriel MANȚĂ

După acest nou 0-0 al echipei naţionale, a lua jucătorii la bani mărunţi mi se pare pierdere de vreme. L-am văzut şi pe Budescu şi impactul său limitat asupra jocului. Poate doar dacă era lăsat să bată cornere să-şi fi adus o contribuţie mai mare, dar probabil că staff-ul tehnic n-a considerat acest tip de fază fixă ca fiind potenţial periculoasă. Oricum, aşa limitat cum a fost, acolo era locul lui Budescu, printre titulari, nu al lui Chipciu. În schimb, Maxim a uzurpat inexplicabil un tricou de titular. Ce s-o alege de “neamţul” nostru, cândva atât de promiţător?! În ritmul ăsta, va prinde echipa naţională la turneul final la fel de des cum o prinde pe aia de club. Dar să-l lăsăm pe Tata Puiu să-şi vadă de treaba lui, chiar dacă asta înseamnă palmarea perfectă a iconiţelor bune de pupat. Luni, peste Arena Naţională a plutit un aer de neputinţă generală, de inadaptare, inclusiv a spectatorilor. “Edilul” capitalei, cel care-şi trecuse stadionul acesta în palmares (fie şi neterminat, măcar la preţ a ieşit cum trebuie, adică dublu), fusese ridicat ca ultimul golan, cu bani mânjiţi asupra sa. Un vârf infim al unui aisberg de dimensiuni inexorabile. Un doctor căruia nu i-a mai ajuns plicul “cinstit” din spital se va întoarce acum la meseria sa, într-un mod meschin: va scrie cărţi pentru a răscumpăra timp.

Apropo de spectatori, cu câteva ore înainte de meci, am văzut doi ultraşi la o terasă din Drumul Taberei, pregătindu-şi gâturile cu nişte bere la halbă. Nu păreau genul de peluzări recalcitranţi, aveau amândoi ochelari, ai fi jurat că sunt liceeni. Purtau tricouri negre, cu însemnele echipei naţionale, probabil ale unei grupări organizate de suporteri. Ei bine, ce credeţi că era imprimat pe spatele tricoului? Nişte siluete stilizate, cu tricolorul pe ele, urinau pe steagul Ungariei, iar dedesubt scria HunGArY! Deosebit de dwştept “copywriter”-ul, ca să mă exprim rebusistic… Cam în felul ăsta se înţelege rivalitatea, iar decerebraţi de-ăştia există de ambele părţi ale graniţei. Şi ei au furat din frumuseţea acestui sport, mai mult decât ăia care ne chinuie cu scoruri albe înşirate.