Gabriel MANȚĂ

Permiteţi-mi să încep cu o glumă: se cunoaşte că Rădoi n-are şcoala de antrenori, nu ştie să-şi dea demisia! În rest, nu mai e de glumă. Aşa cum scriam săptămâna trecută, demisia era logică şi fără rezultatul cu Rosenborg, pentru că echipa urma să nu mai fie ajutată de pe margine decât de secunzi, iar decizia UEFA, care nu mai are efect după eliminarea iminentă, va fi preluată şi de FRF, chiar dacă mai lejer. De-abia de-acum, după revenirea asupra demisiei, Mirel Rădoi va merita tot ce i se întâmplă. Că va fi bine, că va fi rău, rămâne de văzut. Până acum l-am văzut victima transferurilor de amator ale lui Becali, precum şi a conjuncturii ăsteia cu patalamaua. UEFA cere diplomă, dar poate oferi şi o dispensă pe baza activităţii de antrenor desfăşurată vreme de 5 ani. Ironia sorţii e că fără diplomă nu eşti lăsat să activezi ca antrenor şi uite aşa se închide cercul vicios. Rădoi nu poate începe calificarea la locul de muncă precum Mircea Lucescu pentru că acum sunt alte vremuri.

Nu ştiu cum îşi va fi condus Rădoi echipa la Craiova, duminică seara, dar mai ciudă îmi e că nu pot cuprinde aici cele două finale de la Cinncinati. Însă ceva interesant despre ele tot am găsit. În ambele finale s-au întâlnit numerele 1 ATP, respectiv WTA, cu numerele 3 din aceleaşi clasamente, dar care tocmai prin performanţa de a ajunge în finală au avansat pe locurile secunde! Practic, şi la masculin, şi la feminin, au jucat primii jucători ai lumii. Aşadar, Nole versus Roger, Serena versus Simona. Aşa reţetă mai rar, ferice de spectatori. Aş fi şi mai bucuros luni dimineaţa, când voi reciti aceste rânduri, dacă ambii lideri mondiali vor fi fost învinşi. Cum era de aşteptat, după traseu maxim la primele două turnee ale sezonului de hard, cu majoritatea meciurilor lungi, de luptă şi suferinţă, Simona s-a retras de la New Haven, acolo unde a câştigat în 2013. Nu e cazul de sentimentalisme, US Open bate la uşă şi nimeni n-ar vrea să se repete eliminările timpurii de la Roland Garros şi Wimbledon.