Doru POPOVICI

În toată derularea evenimentelor legate de prezenţa presupus frauduloasă a lui Mirel Rădoi pe banca Stelei simt că îmi scapă ceva. Mai întâi o explicaţie: mă număr printre cei care consideră şcoala, oricât de multă şi la nivel cât mai ridicat, ca fiind fundamentală pentru evoluţia individului, indiferent de domeniul în care activează. O spune nu profesorul din mine, ci fostul fotbalist. Ca atare, refuz din start orice fel de justificări din partea lui Rădoi, care s-ar fi cuvenit să se învrednicească până la această vârstă să-şi dea examenul de bacalaureat. Cu atât mai mult cu cât nu este un bou. Se exprimă coerent, îşi duce ideile până la capăt, ca atare nu cred că n-ar fi putut să-l ia. Devine însă tot mai greu, pe măsura trecerii timpului şi a îndepărtării de momentul absolvirii, indiferent ce liceu ar fi terminat. Anul ăsta, după ce ne-a ameninţat că-şi dă bacul, Mirel a renunţat, motivând că programul de pregătire al echipei nu-i permite. Oare la anul nu va fi acelaşi program, care se suprapune perfect pe calendarul bacului!? Ca atare, aşa cum se arată situaţia, Mirel are şanse de a mai da acest examen (şi, eventual de a-l şi lua) doar dacă nu va mai fi antrenor!... Şi oricum nu va mai fi, deoarece nu are bacul! Spargerea cercului ăstuia vicios s-a produs însă via UEFA, căreia nu i-a sunat bine maniera golănească şi lanţul de complicităţi prin care Mirel e antrenor fără a putea fi antrenor! Rămâne încă o nedumerire: în plin scandal legat de acest caz, Mircea Lucescu a intervenit zicând că el n-a făcut nici o şcoală de antrenori şi că n-are nici o licenţă pro sau ne-pro. N-are. Păi, cum vine asta? Unul are voie şi altul nu!? Dincolo de întrebarea ăsta evident retorică, rămâne însă marea ruşine de a-ţi vedea antrenorul gonit de pe bancă pentru lipsă de carte.