Gabriel MANȚĂ

Încep cu sfârşitul, căci aceste rânduri ar fi trebuit să fie încheierea, numai că... N-am putut cuprinde finalul titanicului meci dintre Federer şi Djokovic, de aceea şi cei doi jucători, ca şi articolul de faţă, erau... în aşteptarea titlului! Totuşi, după cum au decurs primele două seturi nu cred ca Roger să fi reuşit să câştige, chiar dacă tocmai a egalat situaţia la tie-break-uri. Aşii şi procentajul acela stelar pe primul serviciu din semifinala cu Murray au fost daţi dispăruţi de un Djokovic care, în plus, a mai şi greşit ”ridicol” de puţin. Impresia este că Federer îi rezistă dintr-un orgoliu de campion, dintr-o disperare a ultimei şanse la un turneu de Grand Slam. Dacă totuşi Roger va fi izbândit, atunci titlul acestui articol ar fi trebuit să fie ”Federicire”: Pentru Nole n-aveam unul pe măsură. Poate când va câştiga la Roland Garros.

Cu ochii pe marea finală de la simplu, poate că mulţi dintre noi n-am realizat ce înseamnă a avea un român campion la Wimbledon, fie şi la dublu. Iar când statisticienii au pomenit de intervalul de 42 de ani, parcă l-am privit cu mai multă simpatie pe Ilie Năstase, cel care apăruse în tribună în uniformă de ofiţer de paradă. El era excentric, ca întotdeauna, dar şi noi mai intoleranţi ca niciodată, altfel nu ne-am fi repezit să-l comparăm cu Gaddafi. Horia Tecău şi colegul JJ Rojer au avut marele merit de a nu ne da prea multe emoţii. E adevărat că e mai frumoasă victoria pe cât de dramatic e obţinută, aşa cum a fost în meciul de dublu al fetelor, dar prea aveam în minte imaginea celorlalte finale pierdute de Horia. Deci, una peste alta, Tecău şi Rojer şi-au luat repede ceea ce se poate spune că li se cuvenea, mai ales după ce au arătat în semifinala cu Mergea şi Bopanna, fără a lăsa prea multe iluzii favoriţilor publicului şi publicului însuşi. La fete, fiindcă tot am adus vorba, superbul cuplu Hingins-Mîrza (dar nu în sensul la care făcea referire Stakhovsky) a reuşit să întoarcă meciul de la 2-5 la 7-5 în decisiv, într-un adevărat vârtej de lovituri măiastre şi riscuri asumate inteligent. Dacă ar exista cineva care să facă asta şi la simplu feminin...