Doru POPOVICI

Multă vreme am trăit cu impresia că toată mârlănia de pe lume este concentrată într-o anume zonă a planetei, cea pe care o alintăm numind-o "plaiul mioritic", că doar suntem şi poeţi cu toţii, şi care îşi justifică adesea acest apelativ, prin ciobănie. Însă cu puţină vreme în urmă, pe timpul desfăşurării competiţiei Copa America, am asistat la un gest de o mârlănie incalificabilă, al cretinului ăla care i-a băgat (adânc!) un deget în fund adversarului, o chestie pe lângă care muşcăturile "canibalului" Suarez par nişte dovezi de tandreţe infinită. Despre dobitocul ăsta s-a vorbit vreo câteva zile, oricum prea mult. Şi infinit mai mult decât despre un gest de fairplay pe care l-am admirat live în Masters-ul Australiei la snooker, desfăşurat în aceeaşi perioadă, unde, în semifinala, încă deţinătorul titlului de la ediţia precedentă, Judd Trump, era condus de adversarul său, căruia îi mai trebuia un singur frame pentru a câştiga partida. Judd era la masă, conducea, şi se putea apropia doar la un frame, adică 5 - 4. A executat o lovitură, bila a intrat, arbitrul a punctat, moment în care Judd a anunţat: "Fault!". Ştersese cu mâneca o altă bila, care nici nu se clintise, şi evident că nimeni nu văzuse. Nici măcar camerele TV! A pierdut frame-ul, meciul şi titlul. La fotbal, asta ar fi echivalent cu un gol înscris cu mâna, tot fără să vadă cineva, arbitrul să arate centrul, dar autorul să meargă la el şi să-l roage să-l anuleze. Spuneţi drept, vi se pare posibil? Dacă vă ia gura pe dinainte şi ziceţi "Da", vă rog să vă reamintiţi celebrul gol înscris în ditamai Campionatul Mondial de ditamai Maradona. Acum câteva zile, la Wimbledon, Nole Djokovici juca setul decisiv cu Anderson al meciului întrerupt în seara precedentă. Un lob al lui Anderson este semnalat ca out, în chiar primul game, cu Nole la serviciu. Anderson tace, dar Djokovici, lângă care căzuse mingea, cere el, în locul adversarului, imaginea hawkeye! Şi are câştig de cauză, în sensul că pierde punctul, mingea atingând tuşă!!! Mie nu-mi place tenisul lui Djokovici. Sunt însă topit după snooker-ul lui Judd. Dar şi dacă-ţi place de unul, iar de celălalt nu, nu poţi să nu-i admiri ca oameni, ca sportivi exemplari. Când vorbim despre modele în viaţă, despre unii că ei vorbim.