Problematica formei fără fond nu este nouă, dimpotrivă, încă din secolul XIX a constituit subiect de dezbateri, însuşi Titu Maiorescu ocupându-se de aceasta într-un eseu absolut excepţional. Cam în fiecare vară, de multă vreme încoace, îmi amintesc de forma fără fond atunci când vine vorba despre participarea echipelor noastre de fotbal în competiţiile europene. De fapt, încă de când începe fiecare nouă ediţie de campionat, vezi o sumedenie de grupuri de oameni care au formă de echipe de fotbal, adică sunt alcătuite din câte 11 indivizi, echipaţi regulamentar cu tricouri, chiloţi, ghete, lipsindu-le însă tocmai fondul, adică însuşi fotbalul. Dintre ele, fie că-s 18, ca până acum, fie 14, câte vor fi pentru ceva vreme (aveţi vreo îndoială că se va reveni la formula deja clasicizată în cel mai scurt timp, adică de la anul?), mai mult de jumătate sunt finanţate din te miri ce surse, periodic fiindu-ne dat să aflăm că patronul Cutare a luat calea brutăriei, fiindcă în loc să dea, el lua. Dacă nu mă credeţi, întrebaţi-i pe alde Neţoiu, Copos, Penescu şi încă mulţi alţii, de fapt... toţi! Celelalte echipe îşi trag seva de pe la bugetele locale, drept pentru care tot periodic mai auzim şi de câte un primar că a deturnat bugetul local în direcţia fotbalului şi că el însuşi a fost deturnat tot către brutărie. Dincolo de fond, e clar că lipsesc şi fondurile. Norocul vine de la televiziunile care, inexplicabil, dau bani ca să preia parodiile de meciuri, precum şi de la UEFA, care premiază participarea în cupele europene. Chestia haioasă rău e că deşi pe tot continentul participantele la cupele europene se aleg conform ierarhiei naţionale, la noi nici asta nu contează, din moment ce după locurile 1 şi 2, cealaltă "europeană" a noastră vine tocmai de pe locul 7! De ce? Păi, fiindcă toate celelalte sunt în insolvenţă. La ce bun atunci să ne prefacem că avem campionat? Numai fiindcă vedem că şi alţii au? Cam aşa punea problema şi Titu Maiorescu, cu toate că nu despre fotbal era vorba.