Nici nu ştiu cum ar trebui să interpretez dezmăţul ăla oarecum sportiv de la Baku: ca pe o competiţie de amploare, un soi de Olimpiadă continentală, sau ca pe o demonstraţie de forţă a ruşilor, amplasată între ciudata Olimpiadă de iarnă de la Soci şi deja incertul campionat Mondial de Fotbal pe care tot ei ar trebui să-l organizeze? Din puţinele minute pe care le-am alocat, zilnic totuşi, evenimentului nu mi-au rămas întipărite în memorie decât performanţele fetelor noastre la scrimă, precum şi evoluţia Andreei Chitu la judo, peste care am dat cu totul întâmplător. În rest, tot ce s-a petrecut la Baku mi s-a părut doar o zeamă lungă, insipidă, o prefăcătorie sub pretextul sportului, la care în afară de gazde nu-mi amintesc ca vreo altă delegaţie să fi trimis cei mai buni sportivi. Noi, însă, da. Sau cel puţin eu asta am înţeles din spusele preşedintelui Comitetului Olimpic Român, domnul Alin Petrache: că ţara noastră a deplasat cel mai mare lot trimis vreodată la vreo competiţie, adică 187 de sportivi şi peste 80 de antrenori, toţi constituind "crema" sportului românesc, cei în care ne punem multe şi mari speranţe în perspectiva Olimpiadei de la Rio. Ce a făcut crema asta tipic românească la Baku este aproape înspăimântător: locuri de la 27 la 59 la înot (unde un loc 9 este deja privit ca o mare realizare!, dar staţi liniştiţi, am obţinut un singur loc 9), între 14 şi 37 la atletism, cât despre volei fete, mai bine ne prefacem că nu le-am văzut... că oricum nici ele nu se vedeau pe teren, în timp ce boxerii au demonstrat cu vârf şi îndesat că aparţin categoriei mardeiaşi-încasatori! Rămâne, ca mai mereu la ultimele Olimpiade, să sperăm că tot scrima şi judoul vor aduce ceva medalii şi că la canotaj tanti Lipa şi tanti Susanu vor renunţa la pensie pentru câteva luni pentru a se sui în bărci. Că după ele parcă nu mai răsare nimic. În concluzie, la şuşaneaua de la Baku, în spirit tipic românesc, ne-am dus mulţi, Maria Ta (vă amintiţi textul despre Alexandru Lăpuşneanu?), iar performanţele au fost subţiri, de vară...