Gabriel MANȚĂ

Părea idilic terenul acela cu umbre lungi din Belfast. S-a jucat mult timp la lumina zilei, cu soarele ţinând loc de peluză. În condiţiile astea, zău că nu înţeleg de ce spectatorii ăia n-au lăsat baltă urâţenia de meci şi n-au pus-o de un picnic pe iarba verde de acasă. Dar măcar ei erau îndreptăţiţi să spere într-o victorie a echipei lor naţionale, asta pentru că adversarii lor prestau aceeaşi ţurcă de pe vremea lui Piţurcă. Şi totuşi trăim într-un adevărat paradox, fiind aproape calificaţi! Aş spune câte ceva despre Chipciu, dar mi-e că m-aş repeta. Stelistul n-a făcut decât să etaleze sub tricolor acelaşi joc penibil de la echipa de club. Mai degrabă, însă, vinovat mi se pare nen’su Puiu, că nu l-a lăsat să-şi vadă de vacanţă. Orb să fii şi tot n-ai cum să selecţionezi un jucător în favoarea căruia nu găseşti decât argumentul că ia cel mai mare salariu de la Steaua. Şi mai sunt unii care susţin că nu-l punea Gâlcă în valoare… Iar alt jucător convocat pe orice alt criteriu decât cel fotbalistic a fost Tamaş, dar bine că selecţionerul nu şi-a forţat norocul să-l bage şi pe-ăsta titular. În schimb, stelistul care încheiase sezonul cu o prestaţie la superlativ în cupă, Adi Popa, a rămas pe bancă. În rest, despre meci se poate spune că, emblematic, cele mai mari ocazii au fost oferite de câte un fundaş din fiecare tabără, care a pasat fix la adversar (cel în galben s-a numit Chiricheş). Partea bună este că nu trebuie să ne mai preocupe vârsta lui Sânmărtean, în această echipă poate juca liniştit până la 40 de ani.

Noroc că stima de sine începe să crească atunci când ne comparăm. Iată, insulele Faroe au bătut tur-retur o fostă campioană europeană: Grecia nu mai contează nici economic, nici fotbalistic! Să ne amintim că şi noi ne-am chinuit destul cu băieţii din Faroe, pe care i-am învins doar cu 1-0, golul lui Keşeru. Revanşa din insule este chiar în ultima etapă şi n-ar trebui să-i luăm de sus dacă ţinem la palmares.