Gabriel MANȚĂ

Am răsuflat uşuraţi, n-a fost o finală cu sens unic. Juve s-a ridicat la înălţimea momentului şi, cu puţină şansă, putea duce meciul în prelungiri. Păcat că Allegri a făcut schimbare post pe post, Llorente pentru Morata, mi-ar fi plăcut ca, măcar în ceasul al douăsprezecelea şi în minutul al optzecişinuştiucâtelea, italienii să lase la o parte prudenţa asta păguboasă şi inutilă. S-au păzit să nu ia golul 3 şi tot l-au luat, aşa că mai bine supuneau „Barca” unui abordaj, că tot aduceau Tevez şi Vidal cu nişte piraţi. S-a văzut şi că Pirlo, la 36 de ani, s-a întins mai mult decât îi permitea plapuma, ce mai merge în Calcio nu mai merge în finala Ligii Campionilor. Lacrimile sale sunt şi pentru că-şi ştie cariera la crepuscul. Chiellini a umflat cu bună ştiinţă nivelul campionatului italian, spunând că Messi n-ar fi reuşit în Serie A un gol precum cel din finala Cupei Regelui, cu Bilbao. Chiellini, care până la urmă nici n-a putut juca în finala de la Berlin, dorea să sugereze că agresivitatea fundaşilor italieni este superioară, poate chiar intimidantă, dar n-a observat că Messi a generat acea fază tocmai pentru că şi-a pus ambiţia cu Balenziaga, care îl controlase la picioare în două faze anterioare. Încă o mică paranteză despre acel meci, Neymar a avut de suportat furia bascilor în urma unei treceri prin procedeul „braziliana”, perceput ca încercare de ridiculizare. Dar oamenii îşi doresc să vadă astfel de faze în meciuri, iar Neymar e limpede c-o face pentru spectacol în sine, nu pentru altceva. De-aia Luis Enrique trebuia să fie alături de jucătorul său, nicidecum să spună că nu tot ce zboară în Brazilia se permite în Europa! Păi în cazul ăsta şi Ronaldinho ar fi trebuit certat când băga câte două-trei „sombrero” în aceeaşi fază.

Închizând paranteza, în acest sezon cam totul este despre Barcelona. Pe Real a dominat-o la intern, lui Bayern nu i-a lăsat nicio şansă în dubla din semifinale, în timp ce alte echipe care puteau să scoată capul, gen City sau PSG, au fost controlate cu câte două victorii. Şi se poate spune că a încheiat în acelaşi ton, cu Bătrâna Doamnă pe care a ajutat-o discret să treacă strada.