Într-un articol despre tenis care ar trebui să fie despre sfârşitul unei epoci la Roland Garros, despre Nadal şi Djokovic, voi deschide cu Andreea Mitu. Am oferit lumii tenisului o jucătoare cu o alură incredibil de fină, comparabilă numai cu Ana Ivanovic, practicând şi un tenis ofensiv, curajos, deci pe placul publicului din toate punctele de vedere. Sigur că Andreea avea şansa de a merge şi mai departe în turneu, dar ea deja îşi depăşise condiţia. Să sperăm că va prinde încredere şi va începe să urce în ritmul ei, nu neapărat în cel pe care şi l-ar dori opinia publică. Citeam pe adevarul.ro că MituMania cucereşte România, dar mă tem să nu fie mai degrabă mitomania! Adică un fel de autoexaltare care s-a manifestat şi în cazul Simonei Halep. Apropo de Halep, iată şi o mostră de abordare maladivă, a la Geambaşu: avem voie s-o aplaudăm pe Andreea? nu se supără Simona?!... Nu merită să irosim cuvinte pentru aşa ceva. Faptul că începem să defilăm cu mai multe jucătoare, că ne punem speranţe şi în Halep, şi în Begu, şi în Dulgheru, şi în Mitu, înseamnă că presiunea pe care ne pricepem de minune să o inducem se va disipa, iar asta este spre binele lor, deopotrivă al nostru.
Dar povestea acestui turneu de pe zgura pariziană va rămâne despre Nadal şi pierduta sa coroană, chiar la aniversară, în favoarea... cui? Ar fi simplu de răspuns Djokovic, învingătorul său direct şi limpede, dar pe drumul pretendentului se mai află un Murray şi poate un Wawrinka. Deci varianta de răspuns Djokovic se mai amână. Rămâne însă jumătatea de adevăr cartografiată pe praful roşu: Rafa nu va mai fi niciodată dominatorul feroce de odinioară. Asta nu înseamnă că nu va mai câştiga la Roland Garros, şi despre Federer se spunea că şi-a trăit traiul şi ne-am trezit că a mai triumfat încă o dată pe iarba lui preferată. Dar chiar dacă Rafa va recidiva la Paris, o va face profitând de o conjunctură, nicidecum cu un tur în faţa plutonului. Iar dacă duminică va triumfa Nole, atunci el va prelua de la Rafa nu numai coroana, ci şi ţinta de pe spate.