Doru POPOVICI

Aventura a început vineri, la orele dimineţii, când tocmai îmi făceam calculele cum să-mi încapă în puţinele ore ale unei zile cele 5 - 6 chestiuni pe care la aveam de rezolvat, inclusiv deplasarea la Fălticeni cu colegul Tibi Cosovan. Numai că, aşa cum adesea se întâmplă în viaţă, am fost deturnat din toate cele de Tibi Avram, care mi-a ordonat, ca orice şef care se respectă, să iau calea ... muntelui, adică la Pojorâta, de unde împreună cu Gabriel Toderaşcu, pentru cunoscători "Tomiţă", urma să transmit live, pentru Monitorul online, meciul decisiv pentru promovarea în Divizia B dintre Bucovina Pojorâta şi Ştiinţa Miroslava, o echipă aparţinând, presupun, ... Universităţii din Miroslava, că tot Ştiinţa se numea şi echipa din Craiova, înainte de a-i zice chiar Universitatea! Ajuns acolo, am rămas mai întâi uluit de galeria gazdelor, care, cu exact două ore înaintea startului, era în plină activitate. Mai apoi, bătând cu talpa întreaga incintă, mi-a plăcut la culme amplasarea ei, între o biserică şi drumul naţional, către care se cărau mingile trase mai sus decât înălţimea gardului, calitatea gazonului (doar e la munte, nu?), dar mai ales entuziasmul localnicilor şi convingerea lor fermă că vor promova. Cel mai greu şi mai greu a fost să găsim locul de unde să facem transmisia. În cele din urmă, ne-am cocoţat pe un morman de pietriş, pe care erau nişte structuri din beton, peste care am pus nişte plăci din scânduri , apoi masa şi scaunele, şi uite-aşa am încăput toţi trei: Silviu cu camera de transmisie, Tomiţă şi cu mine cu microfonul, acesta amplasat pe o masă care se bălăngănea deasupra capetelor rezervelor şi al unuia dintre tuşieri. Ce prostii oi fi vorbit eu acolo, la microfon, chiar cred că nu are importanţă, prin comparaţie cu cantitatea uriaşă de informaţie "la obiect" furnizată de Tomiţă. Pentru cei care aţi urmărit meciul live, jur că totul era în capul lui, nu pe foi scrise de acasă, şi nici pe ecranul telefonului. Meciul a fost doar aspru, o bătălie surdă, cu nenumărate greşeli de toate felurile. Finalul a fost de-a dreptul incandescent, iar eu închei spunându-vă că sunt extrem de fericit că am fost părtaş la acest moment, fără glumă, istoric.