Fotbalul românesc, ăla curat şi performant la maximum, după cum îl caracteriza Mitică, aflat încă într-o inexplicabilă libertate (sper, totuşi, provizorie), a atins momentul său de supremă virtuozitate în această ultimă etapă care va rămâne scrisă cu litere de aur în Enciclopedia umorului de gazon. La finalul celor două panarame de meciuri decisive pentru intrarea în tururile preliminare ale Champions' League (că grupe, de unde!?), cred că m-au sunat mai mult de 10 prieteni, întrebându-mă ce am înţeles eu din ce s-a văzut, câte goluri va lua fericita câştigătoare a titlului în turul 2 preliminar (că turul 3, de unde!?), dacă am văzut vreo urmă de fotbal pe vreunul din cele două stadioane, şi alte asemenea. Unii, cei care ştiu că eu urmăresc meciurile permanent pe două televizoare suprapuse, îmi cereau şi amănunte de la meciul pe care aleseseră să nu îl privească şi, indiferent de opţiune, trăgeau concluzia că mai bine s-ar fi uitat pe Nat Geo Wild, la animale omologate ca atare, nu cu pretenţii de bipezi! Din ce am văzut, începutul catastrofei a fost declanşat de un umflat mic, cu pretenţii de golgheter, numitul Adi Popa, după al cărui şut cu poarta goală-goluţă, de pe la vreo 8-9 metri, mingea s-a dus în bară, iar de acolo în mijlocul peluzei. Finalul tragicomediei s-a desfăşurat dincolo, la Tg. Mureş, unde unul la fel de împiedicat, şi tot cu pretenţii de marcator suprem, având şi nume predestinat, Viţelaru, a privit la poarta nouă în care se afla un singur nefericit, portarul, căruia, de pe la vreo 3 metri, i-a tras una fix în piept... de unde contraatac, gol, 1-2, pa la domni! Drept concluzie, am şi eu o propunere, cred că pe deplin rezonabilă: după cum se ştie, săptămâna trecută, una dintre retrogradate, CFR Cluj, a primit drept de joc în Europa League. Ca atare, având în vedere ca Oţelul Galaţi a măturat iarba cu ambele noastre pretendente la Champions' League, Steaua şi ASA, de ce n-am trimite-o pe Oţelul în preliminarii? Pariez că oricum s-ar face mai puţin de râs decât oricare din alealalte.