Trânta, sport naţional

Mai avem de suportat încă două episoade din suferinţa noastră înşirată pe durata celor 34 de etape, după care vine capătul şi, desigur, mântuirea. Faptul că de la anul vom avea numai 14 în loc de 18 echipe nu înseamnă nici un câştig, din moment ce, cu tot cu play-off, numărul de etape jucate/mimate va fi mai mare. S-ar putea însă reduce, cu condiţia ca iniţial acreditările să urmeze cursul firesc de la noi şi să dea faliment. Până atunci însă e cale lungă. Deocamdată, ceea ce ne preocupă este finalul acestei ultime ediţii (aiurea!, faceţi pariu că în vreo doi ani de acum înainte se va reveni la formatul actual?) cu 18 echipe, dintre care însă n-avem habar care ia titlul, care pleacă în preliminarii europene şi care retrogradează. Iar pentru ca hazul că fie complet nebun, cică astăzi vom afla dacă una din ele, CFR Cluj, pleacă în Europa League sau... în Divizia B! Recunoaşteţi că suntem unici în galaxie, nu? Pe de altă parte, cu cât ne apropiem de linia de sosire, cu atât cresc suspiciunile de blat, bunăoară la echipele care se văd campioane, ASA şi Steaua. Aici trebuie făcută precizarea că situaţia financiară (că doar de aia avem mai mult de jumătate din numărul echipelor fie în faliment, fie în insolvenţă) catastrofală, başca antecedentele de tip Becali, nu mai lasă loc de mituit integral câte o echipă, pe principiul „valiza”. Aşa că s-a revenit la procedeul omologat prin anii '70 – '80: se aleg 2-3 băieţi „de încredere” dintre adversari şi cazul e soluţionat. În acest fel, Steaua şi ASA au toate şansele să meargă cap la cap până în ultimul minut al campionatului, spre încântarea oficialilor care vor grohăi în continuare despre campionatul nostru cel echilibrat. Iar acolo unde, pe bani sau doar din simpatie, una din echipe nu se predă, păgubiţilor li se pare că au fost furaţi, aşa că nu le rămâne decât să-i ia la pumni pe ăilalţi, ca în cazul Rapidului. Sunt, oricum, liniştit: mai sunt doar două etape de trânte.