Gabriel MANȚĂ

Se spune că sunt victorii care te coboară şi înfrângeri care te ridică, dar asta pentru că ne plac vorbele cu tâlc. Fiindcă majoritatea înfrângerilor asta fac: te coboară. Precum aceasta ultimă a Simonei, cu Carla Suarez-Navarro (şi spre deosebire de cea cu Wozniacki, de care am vorbit la vremea respectivă). În acest meci, nici una dintre cele două jucătoare nu a arătat ca o campioană, pur şi simplu a câştigat cineva doar pentru că nu se putea termina la egalitate. Oricine mai are şi zile proaste, am putut remarca nesfârşitele erori neforţate ale Simonei, dar un campion mai are şi alte resurse pentru a câştiga o partidă aflată pe muchie. Mental şi tactic. Simona a clacat şi mental, fiindcă a avut de trei ori 30-0 pe finalul setului decisiv, pentru a fi întoarsă de fiecare dată. Dar tactic? Aici, dacă era mai iute în gândire, ar fi tras ea prima barca la mal. Numai că adversara nu era singură, ea avea antrenor, la care şi a apelat, şi nu o dată! Simona are doi, dar pe unul îl foloseşte ca paratrăsnet, deşi băiatul ăla vede ceva tenis, iar pe celălalt, repartizat de sponsor, nu îndrăzneşte să-l contrazică, aşa că mai bine îl ţine de spectator. E bine şi să pierzi pe mâna ta, dar numai dacă alternativa e s-o faci pe a altora, altfel e mai bine să câştigi pe mâna echipei. Cineva trebuia să-i amintească Simonei un adevăr simplu al jocului de tenis: trimiterea mingii pe contre-pied este o excepţie, nu o regulă! Adică munceşti un punct, îl aduci la lovitura ultimă, avansată, cu trei sferturi de teren liber, dar trimiţi tot în sfertul ăla acoperit de adversar numai în anumite circumstanţe! În nici un caz cu obstinaţie. Mă uitam la Djokovic, ce simplu, ce geometric îşi deschide terenul şi cât de firesc se duce mingea în ţara nimănui! Apoi, dacă adversara dă tare în fiecare minge şi aleargă ca un pitbull, de ce să faci şi tu acelaşi lucru, deşi ai şi alte arme, pe care le-ai folosit atât de eficient în primul set, cum ar fi scurta?! După ce o împingea pe Carla în spate, Simona încerca să încheie punctul tot în forţă, mereu în forţă. Când, într-un târziu, a încercat unica scurtă din setul decisiv, a trimis afară pentru că mâna sa era precum cea a motociclistului care încearcă să tragă la ţintă după o cursă prin hârtoape!

Tot ce pot spera este că această înfrângere, în faţa unei adversare clar mai slabe, să fie acel şut în fund care s-o proiecteze înainte, pe drumul pe care şi-l doreşte ea, şi noi pe lângă ea.