Prezumţia de fotbal

Un anume domn Negoiţă, de meserie... frate de primar de sector, având temporara ocupaţie de preşedinte al grupului umoristic Dinamo Bucureşti, a dat, zilele trecute, o declaraţie cât se poate de năucitoare, acuzându-l pe numitul Bărboianu, presupus fotbalist, de .... trădare de haită! Ba şi de neam (întrucât se ştie că toată suflarea românească ţine numai şi numai cu Dinamo) şi chiar de ţară, întrucât Dinamo, ca moştenitoare cu drepturi depline a Miliţiei, mă gândesc că o fi păstrat logo-ul în versuri „Dai în mine / Dai în fabrici şi uzine”. Ce zice, aşadar, domnul finanţator / preşedinte / patron al insolventei Dinamo? Păi, că Bărboianu a trădat gaşca, a luat banu' de la pizmaşii din Ghencea (cică ştie şi locul unde s-a comis crima, ştie şi la cât s-a ridicat preţul asasinatului, ba şi cine a furnizat suma). În concluzie, se va adresa nu forurilor fotbalistice, ci „organelor competente”. Tare de tot: înseamnă că dinamovistul suprem Negoiţă consideră Liga şi Federaţia... incompetente! Ceea ce ar fi un mare adevăr, cu o condiţie: să fi fost spusă de un altul. Trecând la partea pur fotbalistică a tărăşeniei, faza incriminată de Negoiţă este cea a penalty-ului provocat de Bărboianu. V-o reamintesc: unul de la împiedicaţii ăilalţi a trecut cu mingea ca prin brânză (calupul fiind compus din vreo 4 bucăţi care priveau – şi atât! - cu admiraţie maximă la ăla care trecea printre ei) printre porecliţii fotbalişti de la Dinamo, ultimul pe traiectorie fiind Bărboianu. Care, aproape cu disperare, s-a proptit în ăla, dărâmându-l. Mingea a sărit, iar Bărboianu i-a aplicat un umăr şi celui către care sărise mingea. Iar ăsta s-a împiedicat de cel deja căzut. Nu sunt deloc convins că în Anglia s-ar fi fluierat ceva. Poate aut de poartă, că mingea într-acolo a luat-o. De aici până la complot, trădare, tâlhărie şi ce-o mai fi fost în neuronul (că doi, de unde!?) lui Negoiţă e cale lungă. La fel de lungă ca aceea până la prezumţia de nevinovăţie cu care este creditat orice infractor. Dar ce să-i ceri unui Negoiţă care conduce o echipă unde nu există nici urmă măcar de prezumţie de fotbal?