Dacă nu s-a întâmplat imediat după meci, mă aşteptam ca vestea demiterii lui Gâlcă să sosească în cursul zilei de joi. Dar iată că s-a făcut seară şi nimic, nici măcar o speculaţie. Oare chiar să se fi schimbat Becali?! Să i se fi revelat simţul măsurii? N-aş băga mâna în foc, poate că nu mai e conectat la fosta sa jucărie, mai ales că acum aceasta se numeşte altfel. Până când va apărea alternativa, eu voi continua să-i spun Steaua. Ei bine, Steaua a pierdut iarăşi pe teren propriu, de data aceasta un meci aproape capital, la care şi egalul era privit ca un eşec. Dar victoria celor de la ASA vine ca un act justiţiar în urma unui şir întreg de evenimente prin care Steaua s-a autosabotat în formă continuată. Mai întâi, în pauza de iarnă s-au vândut trei din primii cinci jucători, din punct de vedere valoric, dacă nu cumva chiar primii trei! Achiziţiile „di riparazione” sunt pur şi simplu rizibile, fiind făcute la parandărăt. Apoi, s-a interzis folosirea unor jucători care nu-şi doreau prelungirea contractelor. Pe urmă, Bourceanu îşi permite să se declare nepregătit, dar oare o fi făcut cerere de concediu fără plată? Iar peste toate acestea, ca un făcut, se suprapune şi o serie de necazuri abătute ca un blestem asupra clubului deţinut de un drept credincios. Când era mai mare nevoie de ei, doi jucători sunt scoşi din circuit până la sfârşitul campionatului din cauza accidentărilor. Prilej pentru un june care freca banca de rezerve să intre şi să dea în premieră două goluri, dar şi să-şi facă rost de o suspendare pentru meciul cu ASA. Şi, precum colacul peste pupăză, răzleţii jucători internaţionali care mai rămăseseră disponibili livrează prestaţii de toată jena. Trec peste Popa sau Tănase (celui de-al doilea aş fi putut să-i înţeleg scăparea din defensivă, dacă ar fi creat măcar o fază şi la poarta cealaltă!), dar mă opresc ostentativ în dreptul lui Chipciu: omul acesta a reuşit să joace îngrozitor încă din etapa precedentă, când echipa sa câştiga cu 3-0 în deplasare, pentru ca în meciul cu ASA să-şi desăvârşească neputinţa. Care aud că e plătită cu 30.000 de Euro lunar...