Gabriel MANȚĂ

Încă de la tragerea la sorţi din Liga Campionilor mi-am pus mâinile în cap. Nici măcar vreuna dintre partidele din sferturi nu mi se părea atractivă. Nu mai doream cu niciun chip să văd meciuri între Real şi Atletico. Chestia asta cu dă-i şi luptă poate fi interesantă o dată, hai, de două ori, dar până la urmă ajungi să apreciezi iar farmecul discret al burgheziei. Eram convins de două lucruri: că vor fi meciuri urâte, adică o combinaţie de goluri puţine cu nervi din belşug, apoi că Real nu va mai pierde. Mă refer aici strict la meciul tur, unde la precedenta vizită băieţii lui Ancelotti încasaseră patru goluri la pielea goală. Au şi jucătorii ăştia orgoliul lor, nu-i prinzi în fiecare zi la înghesuială. Dar acum, după acest „cel mai prost rezultat bun”, cum bine spunea unul dintre comentatorii partidei, cei de la Real trebuie să se teamă de un 1-1, perfect posibil. Alte scoruri din aceeaşi gamă a golurilor puţine sunt 0-0 şi 1-0. Celălalt meci din seara de marţi a respectat şi el scenariul anost, un 1-0 smuls cu greu de Juventus, ba încă pe mâna arbitrului, care a mutat un fault în careu. Există şi discuţii cum că faultul n-ar fi fost, dar eu, unul, nutresc o bucurie meschină că s-a dat şi că s-a mutat în careu! La o fază similară, Gică Hagi a primit al doilea galben la ultimul său meci la echipa naţională, pentru... simulare! Arbitrul de atunci era un portughez, iar acum, pe banca monegascilor se află tot un portughez. Da, ştiu, nu e frumos, dar dacă până şi căile Domnului sunt încurcate, de ce-ar fi ale mele mai puţin?! Oricum, alt sfert degeaba, pentru că nici cu Juve nu pot să ţin, mai ales când îl văd pe Allegri cum se agaţă de un amărât de 1-0, acasă!, înlocuindu-l pe Pirlo cu... Barzagli, ditamai fundaşul central!

Trecând la ziua de miercuri, bineînţeles că nu-mi doream să văd iarăşi o dublă Barcelona-PSG! Mai văzusem filmul acum doi ani, tot în sferturi, a mai fost un remake şi anul trecut în grupe, acum iarăşi... Bilele astea n-au deloc imaginaţie! Plus că la Barcelona planul tactic e atât de străveziu, încât te întrebi dacă există. Şi eu aş putea să le spun jucătorilor să intre pe teren că sigur inventează Messi ceva sau că de-aia dăm mulţi bani pe atacanţi, pentru goluri de autor. Ultima chestiune a spus-o pe bune şi Luis Enrique, la conferinţa de după meci, cu referire la reuşitele lui Suarez. Uimitor cum l-a ridiculizat acesta, în două rânduri, pe David Luiz! În fine, nici Porto cu Bayern nu mă pasiona, bănuind un blitzkrieg al nemţilor, numai că portughezii s-au comportat ca nişte adevăraţi partizani. Ar fi păcat să nu reziste la represalii.