Să recunoaştem că mai nimeni nu se gândea, de când a început campionatul şi până acum câteva zile, că Steaua poate pierde anul acesta titlul de campioană. Nu fiindcă jocul ei ar fi vreunul remarcabil, ci deoarece toate celelalte competitoare păreau ori apatice, ori incapabile de o replică măcar rezonabilă. Nici vânzarea singurilor fotbalişti adevăraţi din lot nu părea să împiedice defilarea Stelei, iar aşteptată, ulterior întâmplata, eliberare a ciobanului era de presupus că va da un nou avânt sclavilor din subordine, astfel încât titlul (de fapt iluzia unui nou tun dat UEFA, prin eventuala accedere în Champions' League) să îi revină aproape natural. Iată însă că până şi într-un campionat de doi bani ca ăsta al nostru e loc de surprize, de răsturnări de situaţii. Culmea culmilor e că în luptă directă pentru titlu nu se afla nici măcar una din cele creditate iniţial cu şanse (adică Petrolul, Astra, Pandurii), ci un outsider cumva înrudit cu Steaua prin origini: ASA (care la data înfiinţării, cu zeci de ani în urmă, era abrevierea pentru Asociaţia Sportivă Armată; oare azi ce naiba înseamnă!?, că parcă nici Steaua nu prea mai e a Armatei, ci... dimpotrivă!), ceea ce ne duce cu gândul la o luptă fratricidă. Dacă ar fi să analizăm chestiunea sub aspect strict sportiv, s-ar putea spune că performanţele ASA sunt rezultatul celei de a doua tinereţi a lui Zicu? Sigur că s-ar putea zice, numai că te ia cu frisoane doar la gândul că un umflat aproape inert face legea într-un campionat, oricât de prost ar fi acesta. De aici, rezultă cumva că proştii Stelei şi ai tuturor celorlalte competitoare sunt mai proşti decât prostii de la ASA care, prin comparaţie (doar) cu ăştia, au ajuns să pară deştepţi. Dincolo de gazon, s-ar putea deschide discuţia şi despre rolul şi importanţa lui Gheorghe (aşa te cheamă, măi Gigi?) Becali în preajma echipei. Nu ştiu dacă aţi fost atenţi la calculele Gazetei sporturilor de săptămâna trecută, din care rezultă că Steaua a câştigat mai mulţi bani pentru Gheorghe (e corect aşa, măi Gigi?) Becali în timp ce acesta era absent (motivat, desigur) decât pe vremea inexplicabilei sale libertăţi. Ceea ce mă duce la concluzia că dacă chiar vrea binele Stelei, Gheorghe Becali ar face bine să se întoarcă acolo. Cred că vor mai apărea ocazii.