Doru POPOVICI

Iată că fotbalul românesc mai trece de o barieră psihologică şi reuşeşte să pună de o etapă întreagă fix în zilele de Paşte, ceea ce mă face să cred că măcar cu o afurisenie din partea Exagerat de Fericitului tot se va alege. În aceeaşi (dez)ordine de idei, porecliţii "oameni de fotbal" se pregătesc şi ei de sărbătorile pascale, fiecare conform apucăturilor personale, şi mai toţi în funcţie şi de sentinţele primite/executate ori de dosarele aflate în derulare. Dintre ei, marii beneficiari ai Săptămânii Patimilor păreau a fi cei doi domni ale căror patimi păreau şi ele a fi deja de domeniul trecutului: cei doi ex-George/Gigi, redeveniţi Gheorghe pe timpul pârnăii. Tocmai când erau mai bucuroşi că se pot bucura de binefacerile stării de libertate, iată că nori negri se arătară deasupra lor. Mai întâi, domnul Copos s-a văzut contestat în enciclopedismul său, cu totul remarcabil pentru un fost trepăduş utecist, acuzaţia de plagiat ordinar fiind pe deplin plauzibilă. Aici s-ar cuveni făcută precizarea că domnul Copos, îndelung antrenat în afaceri cu savarine şi electronice, a tratat şi chestia ştiinţifică tot ca pe o afacere, al cărei profit s-a şi concretizat în eliberarea cu mult mai devreme decât scria în sentinţă. Astfel, domnia sa a scris opera, a încheiat contractul legal cu editura, ba s-a îngrijit şi de cumpărarea întregului tiraj! Ce mai, afacere, cum se spune, "cu finalizare"! În termenii procuraturii, asta ar însemna ştergerea urmelor, din moment ce obiectul plagiatului este de negăsit. Numai că exemplarul care se trimite obligatoriu la Biblioteca Centrală ar putea fi tocmai dovada. În sfârşit, vom vedea ce va urma în ţara asta în care pe bază de plagiat ajungi chiar prim-ministru, nu numai puşcăriaş! Celălalt domn Gheorghe, Becali, nici n-a apucat bine să revină de la Muntele Athos (mai bine încerca la Porthos şi Aramis!) că Steaua lui l-a omagiat în felul ei, adjudecându-şi un 0 - 1 de mare virtuozitate religioasă, că doar de aia e Săptămâna Patimilor. Aşa meci s-ar fi cuvenit arbitrat de Avram ăla micu' în amintirea lui Avram Tatăl, plecat şi el să pătimească vreo 3 ani şi ceva. Un Paşte fericit le doresc şi lor, dar mai ales dumneavoastră!