După ce am scris comentariul precedent, aproape că îmi făceam mustrări de conştiinţă: că poate am fost prea aspru, că totuşi o victorie este o victorie, deci încă 3 puncte în clasament, că poate o fi totuşi greu de jucat contra unor luptători atât de tenace ca ferroezii etc. M-am liniştit însă văzând comentariile din presa centrală apărute simultan şi care vorbeau încă mai apăsat decât mine despre nesimţirea fără margini de care au dat dovadă toţi derbedeii ăia porecliţi fotbalişti. Am văzut în cele cinci zile de meciuri internaţionale peste 20 de echipe naţionale, în partide oficiale sau amicale. Nici măcar una dintre ele nu a demonstrat atâta delăsare, lehamite, chiar sictir din partea jucătorilor, ba dimpotrivă: până şi în meciuri absolut fără importanţă, cei din teren se străduiau din răsputeri să arate că-şi merită locul în echipă, că se simt onoraţi să joace pentru ţara lor, indiferent care era aceea. Foarte interesant e însă altceva, anume că atitudinea asta de golani nu e unică în peisajul nostru, ba se mai şi transmite (ca holera!) de la o generaţie la alta. În acest sens, demonstraţia a fost făcută la distanţă de numai 48 de ore de la panarama de meci cu Ferroe, de neisprăviţii ceva mai tineri, ăia sub 21 de ani, care au întâlnit marţi, într-un meci amical, echipa similară a Ciprului. Am văzut acelaşi frecuş al mingii tot de-a latul şi înapoi, rarele faze de poartă fiind tratate cu acelaşi sictir ca la Naţională "mare". Iar când, cam împotriva voinţei lor inexistente, se întâmpla să ajungă chiar pe punctul de a înscrie, i-au copiat la indigo pe derbedeii ăilalţi. De exemplu, domnul Puşcaş, superstarul Inter-ului, care după ce a driblat şi portarul, a dat într-o lehamite totală în obiect, trimiţându-l la vreo 4 metri de poarta perfect goală. Faceţi pariu pe 2 lei (că mai mult nu merită golanul) ca şi din ăsta se alege praful şi că îl vedem în câteva luni fie în tribună, fie în liga a 4-a italiană, fie (mult mai sigur!) îngroşând rândurile repatriaţilor? Iar ca să fiu pe deplin înţeles cind vorbesc despre holeră, cam cum credeţi că or fi jucat prăpădiţii ăia under 17, de au luat-o de 3 ori, din 3 posibile, în grupa pe care ziceau că merg s-o câştige?