Doru POPOVICI

Printre evenimentele sportive derulate în această săptămână, unul mi s-a părut cu totul excepţional, înscriindu-se în categoria aia de bijuterii sportive, demne de predat la orice curs de specialitate şi de povestit strănepoţilor: meciul din Champions' League dintre Chelsea şi Paris Saint Germain. Un meci pe care îl aşteptăm cu speranţa de a-l vedea pe Ibra dând marea lovitură a sezonului, calificând-o pe PSG în pofida oricăror calcule raţionale. În fond, dacă era să întoarcă nefericitul 1 - 1 din tur, cinealtul ar fi putut să o facă, dacă nu el? Numai că nu luasem în calcul mafia rusească, de a cărei putere m-am convins în momentul în care, după vreo 20 de minute de joc, maimuţoiul cu fluier l-a eliminat fix pe Ibra, după un contact obişnuit, pe finalul căruia Ibrahimovici chiar îşi retrăsese cumva piciorul pentru a nu-şi atinge adversarul cu crampoanele, ci cu şiretul. A fost un gest care putea concura la trofeul fair play, nicidecum de pedepsit cu cartonaş roşu direct. Din fericire, acesta a fost momentul care, zic eu, a schimbat soarta calificării: i-a mobilizat în aşa hal pe parizieni, încât nici faptul că Chelsea a condus de două ori nu i-a împiedicat să se califice, după un efort absolut halucinant înşirat pe parcursul celor 100 de minute în care a jucat în inferioritate. Mi-e greu să-mi imaginez că arbitrul ăla era prost grămadă, cum nu pot estima nici la ce sumă s-ar putea ridica asemenea porcărie. Sigur e că nu le-a ieşit golănia nici lui, nici lui Abramovici. I-a ieşit însă salvatorului Stelei, în meciul de Cupa Ligii, când alde Tudor s-a prefăcut că nu vede nici că-i fault, nici că-i vorba de ultimul apărător în faza iminentă de gol, astfel încât Steaua a rămas în efectiv complet, calificându-se chinuit şi pe deplin ruşinos. Ştiţi ce concluzie tâmpită trag eu din aceste două întâmplări? Că indiferent dacă cei doi arbitri sunt proşti sau hoţi, Becali e mai puternic decât Abramovici, chiar de dincolo de gratiile unde ar mai fi ceva loc rezervat "cavalerilor fluierului".