Mă număr printre cei care n-au văzut niciodată în Simona Halep vreun fenomen, vreo extraterestră, ci dimpotrivă: o sportivă nu extrem de talentată, dar devotată sportului ales în totalitate. În plus, de o tenacitate excepţională, ceea ce a şi dus-o acolo, între primele jucătoare ale lumii. Asta ar fi partea obiectivă a portretului Simonei. Aş mai adăuga şi că, în dorinţa ei enormă de a face performanţă, a recurs la acea mult discutată operaţie prin care şi-a micşorat sânii, al căror volum o încurca în joc, iar efectul a fost ascensiunea ei fulminantă în clasamentul mondial. Vă întreb: câte femei, pe lumea asta, ar fi dispuse la un asemenea sacrificiu? Fiindcă, oricum am privi lucrurile, este un sacrificiu, măcar dacă avem în vedere numărul extrem de mare de femei care îşi doresc.. invers! Adică plătesc sume mari de tot pentru a-şi mări sânii, iar dacă nu-i au (banii, nu sânii!) visează la ziua în care vor investi câştigul de la Loto în operaţia care le va transforma în Marilyn Monroe. Putem spune fără pic de îndoială că Simona a făcut aproape tot ce ţinea direct de ea pentru a ajunge în elita tenisului. Sunt însă şi lucruri insurmontabile, precum înălţimea: având doar 1,65 m, evident că are probleme cu serviciul, din cauza unghiului sub care loveşte mingea, cu implicaţii directe şi asupra forţei serviciului. Şi dacă ar servi de 10.000 de ori pe zi, tot n-ar putea compensa handicapul înălţimii. Se poate lucra însă la procedee tehnice pe care nu le stăpâneşte, precum "scurtă" tăiată, care ar trebui să cadă lângă fileu, iar Simonei îi iese de fapt un lob... care se duce până spre linia de fund! I-o fi spus vreodată vreunul din prea mulţii antrenori, sfătuitori, manageri care o înconjoară, că lovitura asta la ea e de-a dreptul ridicolă şi că trebuie repetată cât o fi nevoie, până îi iese? Dar pentru momentele în care nimic nu-i mai iese, i-o fi sugerat vreunul din ăştia că e nevoie de psiholog? De unul ca ăla care a reuşit să-l facă pe Ronnie O'Sullivan realmente alt om. Astea sunt probleme relativ lesne de rezolvat. Până atunci însă, să nu le cerem sportivilor noştri mai mult decât pot, oricât de mult ne-am dori să-i vedem în vârf.