Doru POPOVICI

O veste de mare deschidere spirituală ne-a marcat existenţa pe termen lung: aceea conform căreia, începând cu luna februarie, anno domini 2015, Digi va transmite din nou meciuri din Liga I, altfel spus din liga lui Gino, despre care zău că nu m-aş putea pronunţa dacă o mai conduce sau nu, dar dacă o face, atunci e în ton cu ea, adică la cât fotbal e pe-acolo, nici nu e nevoie să muncească mai mult decât acum şi de când a fost ales. Vestea despre care vorbesc a fost prezentată de Digi (şi continuă să fie anunţată zilnic în banda de ştiri, ba mai este şi subiect de comentarii la toate tocşăurile din grilă) drept o mare realizare, ba chiar ca o victorie de palmares în lupta cu concurenţa, alcătuită actualmente cam din... nimeni, din moment ce Dolce a renunţat de bunăvoie, Sport.ro are de toate, numai sport nu, iar la TVR economiile se fac pe baza renunţării la transmisii sportive. Privind lucrurile strict cantitativ, da, suntem în mare câştig, mai ales pe partea live, întrucât vom avea din nou transmisii directe de vineri până luni, cât durează la noi o etapă. Ceea ce a "uitat" Digi să ne comunice e că tot ei au pierdut, la licitaţie, în defavoarea aceleiaşi televiziuni, Dolce, meciurile din Champions' League care, live, sunt mai puţine, întrucât toate partidele au loc doar în două zile, marţea şi miercurea, ba şi la aceeaşi oră, 21.45. Altfel spus, "victoria" lui Digi mă duce la concluzia că în loc de o linguriţă de dulceaţă, ni se va oferi o găleată de rahat. Astfel, în loc de bannerele cu "Respect" le vom vedea de acum înainte pe cele cu trimiteri la brutărie, în loc de "You'll Never Walk Alone" vom reînvăţa refrenul clasic "Pe ei, pe ei, pe mama lor" şi, drept moţ pe tort, ne vom bucura etapă de etapă de darul acela tot clasicizat, pe care galeria Stelei nu ratează nici un prilej de a-l oferi celor de la Dinamo, fie ei jucători sau suporteri.