Doru POPOVICI

La sfârşit de an se fac bilanţuri şi clasamente. Neavând însă mare lucru de scris despre fotbalul nostru aflat în criză profundă sub toate aspectele, renunţ la clasificări şi încerc să mă orientez spre viitor. Un viitor care, paradoxal, ne oferă ceva speranţe, deşi nimic nu pare a le susţine, cu excepţia câtorva entuziaşti sau nebuni, primul dintre ei fiind Gheorghe Hagi. De aproape un sfert de secol, de când fotbalul românesc a încăput pe mâna mafiilor numite FRF şi LPF, cel puţin cât timp acestea au fost dirijate de Naşu' şi de Corleone, la nivelul copiilor şi juniorilor nu s-a făcut nimic, ba dimpotrivă: au dispărut până şi centrele de copii care produceau fotbalişti adevăraţi, în locul lor izvorând ceva "pepiniere" private, mai toate intrând însă într-un pe deplin previzibil faliment. De ani buni, primenirea loturilor divizionarelor A se face prin racolarea unor semifotbalisti din diviziile inferioare, unii cu ceva talent, dar ajunşi la maturitate fără să cunoască de fapt abecedarul fotbalului organizat. În acest context, cu atât mai remarcabile sunt eforturile lui Hagi de a-şi promova talentele descoperite şi "lucrate" de el la propria-i şcoală de fotbal, ajunsă chiar în prima ligă. Iar de când Gică face şi pe antrenorul, au apărut şi rezultate remarcabile ale acesteia. Din câte am citit şi din puţinul văzut, cel mai bun produs al acesteia se numeşte tot Hagi: Ianis, cel ajuns la 16 ani şi promovat în prima echipă, ba şi lider incontestabil al generaţiei sale la nivelul Naţionalei ale cărei rezultate sunt remarcabile. M-ar bucura enorm să-l văd pe Ianis depăşindu-şi tatăl. Ar fi, cred, primul copil al unei celebrităţi care reuşeşte asta. Băieţi au avut şi Pele, şi Cruyff, şi mulţi alţii, dar care n-au depăşit nivelul mediocrităţii. În 2015, Ianis împlineşte 17 ani. Îl aştept să explodeze, cum au făcut-o, la aceeaşi vârstă, şi Maradona, şi Messi, şi Hagi celălalt. Doamne ajută! La mulţi ani tuturor cititorilor ziarului!