Gabriel MANȚĂ

Ce frumos este Crăciunul! Orice firmă care se respectă organizează măcar o petrecere la birou, iar alea cu dare de mână închiriază chiar câte un club. Ca bonus, câte un şef care se vrea popular propune şi o mişcare, măcar de Sărbători. La sală sau în balon. Vin şi şefuleţii ăia mai mici, dar cu burţi mai mari. Se amestecă printre angajaţii care joacă săptămânal şi atunci să te ţii caterincă. Normal că toţi au jucat în tinereţe, ba încă la un nivel respectabil, dar acum sunt prea ocupaţi, trebuie să facă bani. Dar, încă de la primul şut, se vede că sunt “colindători”. Am jucat şi noi odată, la un an cu sănătate, zmeu, zmeu să-nălţăm, zmeu, zmeu să-nălţăm…

Să ne bucurăm de toate astea, reprezintă raţia noastră de libertate pe care ne-am luat-o acum 25 de ani. Aşa scria pe piedestalul monumentului din Piaţa Romană, de Crăciun ne-am luat raţia de libertate. Mi-e peste poate să-mi amintesc cum arăta monumentul ăla, dar mesajul scris cu negru îl văd dacă închid ochii, ca pe un graffiti primordial. E drept, libertatea ar trebui să fie la liber, dar până la urmă avem câtă libertate încape pe cartele, adică pe carduri. După buget, coane. Constat că, în ultima vreme, acest ultim apelativ s-a înlocuit cu un paronim, prin schimbarea unei consoane cu o vocală. Probabil tot de raţia de libertate ţine şi asta.

Dar să revenim în concret. Se ţine post chiar şi de Crăciun, dar numai în ce priveşte fotbalul pe pâine. Doar turcii au programat meciuri ireleventate de cupă. Abstinenţa durează numai până în ziua a doua, când ne tentează englezii şi belgienii, iar din a treia zi se bagă în seamă şi scoţienii. Deci, cumva, va fi frumos şi Crăciunul ăsta! Dacă vreţi să mergeţi la sigur, ţineţi seama de o umilă recomandare şi căutaţi colindele trupei Hara, mai ales “La toată casa-i lumină”. La fereşti cu flori domneşti, la obloace busuioace, ce poate fi mai meloduios (vorbă a lui Radu Cosaşu)?!