Duminică, în timpul meciului pe care îl juca AS Roma, la un moment dat a apărut în prim-planul televiziunii care transmitea partida numitul Lobonţ, cel care în 5 sezoane a jucat 5 minute pentru Roma. Culmea, avea şi o pereche de ghete în mână, prilej pentru comentatorii români ai transmisiei să-şi dea cu părerea: „Probabil că intră şi Lobonţ. Da, intră, că are în mână ghetele de joc!” şi alte asemenea bazaconii. Ideea complet halucinantă era aceea că Pisică stă pe banca de rezerve (desigur, atunci când nu stă în tribună, ceea ce i se întâmplă mult mai des) încălţat în altceva, poate în ghetele de antrenament ori, cine ştie?, poate în târlici sau clăpari. S-au lămurit relativ repede cei doi domni comentatori: Lobonţ fusese desemnat (sau poate fusese o iniţiativă personală, ceea ce ar fi încă mai elegant ca gest) să-i ducă o altă pereche de ghete unui coechipier aflat pe gazon, că alea pe care le avea în picioare se deterioraseră. Lobonţ s-a achitat impecabil de misiune, ceea ce mă face să cred că locul lui pe acest post, de furnizor de ghete, îi este asigurat, astfel încât poate rămâne la AS Roma până la 75 sau 90 de ani, surclasându-l astfel pe Sir Stanley Mathews care, dacă ţin eu bine minte, la 57 de ani juca în Premier League. Juca, nu stătea pe bancă şi nu căra ghetele nimănui. La fel stau lucrurile şi cu Chiricheş, a cărui fulminantă carieră la Tottenham pare a fi luat sfârşit. Mă gândesc că ar putea negocia cu Mutu să-i care lui ghetele, în timp ce se pregăteşte să joace ba în India, unde nu ajunge, ba în China, unde nu-l caută nimeni. Iar dacă Asia i se pare prea îndepărtată, să facă acelaşi lucru în Europa, mai exact pentru Bănel, care cică aşteaptă să-l cheme Napoli. Iar Napoli nu te cheamă dacă n-ai un cărător de ghete de valoarea lui Chiricheş.