Doru POPOVICI

Ca mai mereu la început de săptămână, şi de data asta am să trec în revistă câteva din evenimentele cu adevărat remarcabile din weekendul ultim. Care a fost chiar ultim în două competiţii majore la nivel planetar: Formula 1 şi Cupa Davis. Iar dacă despre Cupa Davis a scris ieri colegul Gabi Manţă, mie nu-mi mai rămâne decât să salut această nouă performanţă a lui Roger Federer, care a pus mâna şi pe acest trofeu, singurul care îi lipsea din vitrină dintre cele care chiar contează. Cu acelaşi prilej, Roger a demonstrat încă o dată că dincolo de a fi unul dintre cei mai mari sportivi din toată istoria sportului este mai întâi om. Cu momente de cumpănă, de prăbuşire chiar, aşa cum a fost chiar primul său meci din cele trei jucate în această finală, pe care l-a pierdut cu un neverosimil 3-0! Evenimentul celălalt, Formula 1, şi-a desemnat campionul mondial, într-o cursă care, în premieră absolută în istoria F1, s-a punctat dublu decât toate celelalte din sezon, astfel încât avansul de 17 puncte cu care pornea Hamilton putea fi relativ uşor de anihilat. Ca fan declarat al său, vă mărturisesc că am avut emoţii văzându-l plecând de pe locul 2, cam tot atâtea câte avusesem şi pentru Federer când luase 3-0. Fiindcă dacă Roseberg termina câştigător, iar Hami mai pierdea un loc, adică să încheie cursa pe 3, s-ar fi dus titlul mondial pe care-l merita cu vârf şi îndesat. Chiar mă gândeam că va face o cursă tactică, păstrându-şi locul 2, cel de la start, şi având grijă doar să pună ceva distanţă între el şi Massa. N-a fost aşa, pentru simplul fapt că marii campioni nu sunt alcătuiţi din acelaşi material cu alde Piţurcă. Nu sunt, adică, căcănari. Hami a fript-o din prima, astfel că după primii 30 de metri era pe locul 1, unde a şi rămas până la capăt... Despre ce a făcut Shaun Murphy, data viitoare.