Gabriel MANȚĂ

Felul în care au decurs evenimentele în finala Cupei Davis îmi permite să abordez acest subiect încă din articolul de faţă. În ultima zi, duminică, s-a jucat numai meciul 4, iar lui Federer nu i s-a mai opus Tsonga, aşa cum era în program, ci Gasquet. Pe care Roger l-a mâncat pe pâine, ducând scorul la 3-1 pentru Elveţia, astfel că ultimul meci, teoretic cel mai ofertant, dintre Monfils şi Wawrinka, nu s-a mai disputat. Dar cum s-a ajuns la acest scor? Suspansul s-a menţinut după prima zi doar datorită viictoriilor împărţite, dar el, suspansul, nu a fost prezent şi în meciuri. Wawrinka a câştigat autoritar în faţa unui incredibil de fragil Tsonga, chiar dacă i-a permis acestuia să ia un set. Apoi Monfils a arătat exact aşa cum trebuiau să arate toţi francezii, odihnit şi motivat, cu forma în punctul maxim. În urcare pe această curbă, dar abia la baza ei, Federer pur şi simplu n-a emis pretenţii, pierzând în trei seturi. Astfel, s-a deschis calea unui adevărat rebus pentru formula de dublu a elveţienilor, în program figurând cuplul Chiudinelli/Lammer, care ar fi trebuit să se opună lui Beneteau/Gasquet. Evident, pentru a nu face un punct cadou, elveţienii s-au prezentat în cele din urmă cu numerele 2 şi 4 ATP. Federer şi Wawrinka au defilat, rezultând un alt meci liniar, tot de trei seturi, adică varianta perfectă pentru conservarea forţelor în tabăra oaspeţilor. Duminică, altă surpriză: Tsonga este retras fără a fi clar dacă acesta nu era în stare să ducă meciul din punct de vedere fizic sau... psihic! Pare hilar să se vorbească de aşa ceva la un jucător profesionist matur, dar cu siguranţă că un psiholog ar fi avut serios de lucru în tabăra franceză. Inclusiv cu rezerva Gasquet, care n-a arătat nicio clipă încrezător în forţele sale la meciul cu Federer. Mă întreb cum a fost posibil să lipsească din lotul francezilor Gilles Simon, tare şi pe picioare, tare şi mental. Dincolo, Federer îşi îndeplineşte, poate, ultimul vis al carierei. Visuri de încă un Slam sau de locul 1 ATP mai are, dar acestea vor rămâne foarte probabil în zona oniricului. Iar pentru acest trofeu care-i lipsea din formidabila colecţie, trebuie să-i facă o reverenţă adâncă prietenului Stan.