Doru POPOVICI

Printre discuţiile care încă vor mai continua o vreme, de câteva săptămâni încoace apare mereu în capul listei cea despre numărul de echipe cu care va începe sezonul 2015 – 2016, la toate nivelurile, ultima hotărâre în acest sens, veche de vreun an, prevăzând reducerea la 14 echipe în prima divizie şi la o singură serie, de 20, în cea secundară. Atunci când Liga şi Federaţia au conceput acest sistem, s-a plecat de la ideea aparent corectă că din cauza numărului prea mare de echipe se diluează calitatea fiecăreia în parte şi implicit a întregului campionat.

Era vorba în primul rând de Liga I sau Divizia A, sau cum i-o mai fi zicând.

În plus, s-a mai argumentat şi pe criterii economice: vezi, Doamne, prea multele deplasări afectează bugetele echipelor şi de aceea multe dintre ele se află în insolvenţă sau chiar faliment. Chestia asta ar fi fost valabilă în condiţiile în care echipele noastre, în frunte cu patronii / acţionarii lor ar fi nişte modele de corectitudine financiară, iar greutăţile ar fi survenit pe fondul vreunei crize. Numai că, la nivelul ţării, criza s-a cam terminat de vreo doi ani, iar în privinţa corectitudinii în manevrarea banilor, mă tem că mai e nevoie de vreo 500 – 600 de ani, în varianta optimistă. Cât va fi fotbal la noi, acesta va fi aproape exclusiv o spălătorie de bani. Dovezile vii în acest sens se află la pârnaie. Unele dintre ele, că mai urmează, staţi liniştiţi: nu vedeţi că Naşu’, Mitică, Niculae etc sunt încă liberi? Cât priveşte calitatea fotbalului din prima divizie, discuţia pornise de fapt de la rezultatele Naţionalei, catastrofale multă vreme. Omiţându-se faptul că titularii acesteia erau mai mult <stranieri>. Dar acum, când Naţionala e pe val, iar titularii ei remarcaţi sunt tocmai cei din campionatul intern, oare n-o fi mai bine să rămânem interni, oare n-o fi mai bine să rămânem la formula actuală?