Am îndeplinit misiunea, Gabi

Colegul Gabi Manţă îşi încheia articolul de ieri, încântător în totalitate, rugându-mă să introduc în matinalul de la Radio Top o piesă reggae devenită clasică, al cărei titlul adaptat de dl Manţă la realităţile zilei ar fi fost „Gimme Hope, Jo'annis, Gimme Hope”. Anunţ aici că eu şi Eddy Grant am îndeplinit misiunea, întocmai şi la timp! Mai urmează doar ca şi „Jo'annis” să şi-o ducă la bun sfârşit, deşi fălcile-i parcă şi mai încleştate decât de obicei atunci când a declarat alaltăieri că doreşte şi preluarea Guvernului de partidul domniei sale mi-au indus mai degrabă teamă decât speranţă. Ca să închei acest derapaj de la fotbal către politică, am să mai spun doar că votul masiv n-a fost neapărat anti Ponta, ci anti dictatură, ACL marşând permanent pe ideea că şi Guvern, şi Preşedinţie, de aceeaşi culoare sunt antidemocratice. OK, până aici. Dar care-i deosebirea dintre o dictatură „roşie” (nerealizată) şi una „albastră” tocmai pusă la clocit? Există însă şi dictaturi „de bine”, cum este cea pe care tocmai pare să o fi instaurat fostul politician Iordănescu: dictatura lui 2-0! Susţinută şi de ideologia „un meci, două goluri date, un singur marcator”. După senzaţionala şi neaşteptata prestaţie a lui Papp de vinerea trecută, iată că alaltăseară a venit rândul lui Keşeru, ceea ce mă face să mă mai întreb o dată: ce o fi fost în mintea lui Puiu când l-a titularizat vineri pe împiedicatul ăla de Stancu, ţinându-l pe Keşeru pe bancă? Oricum, sper ca venirea primăverii şi revenirea lui Marica să rezolve problema dispariţiei definitive din lot a lui Stancu, pe care mi s-a pus pata nu de la meciul cu Irlanda de Nord, când şi-a dat „urechi” singur, ci încă de la cel cu Ungaria din trecutele preliminarii, când a tras-o pe aia paralelă cu linia porţii, de la 1 metru, ba şi cu poarta goală. Poate-ţi dau iconiţele alea gândul bun, Puiule!