Cred că ar trebui să încep cu Guten Tag, ceea ce ar putea însemna „tăguire bună” în limba facebook. Avem, aşadar, un preşedinte-surpriză, cotat cu 4,50 la casele de pariuri. Se dau sociologii cu fundul de pământ ca să caute explicaţii savante, când de fapt răspunsul e în altă parte. La Grigore Vasiliu-Birlic. Adică nea Spirache din Titanic Vals, al lui Tudor Muşatescu. Ăla de le spunea alegătorilor că nu vrea să ajungă în parlament fiindcă el e om cinstit! Klaus Iohannis n-a spus oamenilor să nu-l voteze, dar a reuşit să transmită ceva ce părea incompatibil cu politica noastră: sinceritate. Nu degeaba striga lumea pe străzi „Neamţul nu ne minte / Iohannis preşedinte”! Numai că pâinea şi cuţitul nu sunt la Cotroceni, ci în Piaţa Victoriei. E ca şi cum ar veni Beckenbauer preşedinte la FRF şi l-ar lua la întrebări pe Piţurcă de ce-l bagă pe Cociş titular. Ce spui, Franţ? – ar strâmba din gură nea Piţi. De-aia era mai bine să fie Beckenbauer selecţioner, că doar are şi un titlu mondial din această postură, deci şi Iohannis premier. Şi când te gândeşti că putea să se întâmple asta încă din preliminariile precedente, când preşedinte la federaţie era unul, Băsescu...
Azi ar fi trebuit să scriu despre Turneul Campionilor la tenis, care părea o întrecere între Djokovic şi Federer, mai întâi indirectă, cine câştigă mai multe seturi cu 6-1 şi 6-0! Numai că, „ghinion”, ziua întâlnirii directe dintre Nole şi Roger s-a suprapus cu votul din România. Aşa cum îl ştim, cu mult bun-simţ, vorbitorul de limbă germană Roger Federer i-a anunţat pe românii posesori de bilete că pot să-şi vadă de treaba lor, pe la cozile din faţa secţiilor de votare din Londra, întrucât a decis să nu se prezinte la finală. Desigur, pentru a nu face concurenţă serii de succes a lui Herr Klaus Iohannis, care începuse să capete contur chiar pe la orele alea, 19-20. În final, îl rog pe colegul de rubrică să vă ofere o dedicaţie muzicală din partea mea, la emisiunea sa radiofonică: Gimme Hope, Jo’annis, Gimme Hope! Vorba lui Dodel, Danke Schanke!