Aserţiunea din titlu este verişoară bună cu deja clasicizata „Iarna nu-i ca vara!”. Iar mâine, în plin noiembrie, când vara e o amintire, iar iarna încă n-a sosit, România fotbalistică are de dat cel mai greu test din ultimii foarte mulţi ani. Spun asta fiindcă după nenumărate campanii de calificare eşuate lamentabil, de data asta România se află în postura de favorită. Cel puţin mie aşa mi se pare, ba am şi argumente. Primul ar fi că am început aceste preliminarii cu o victorie mai mult decât surprinzătoare în faţa echipei considerate ca marea favorită, Grecia, singura din grupă care reuşise calificarea la World Cup (tocmai împotriva noastră, urmare a dublei manşe de calificare, în care se impusese categoric), ba care mai şi trecuse de faza grupelor, calificându-se printre primele 16 echipe din lume. Teoretic, celelalte cinci echipe din grupă se băteau la data primului meci pentru locul 2. Numai că victoria noastră a reaşezat clasamentul, astfel încât acum Grecia, după trei meciuri, are doar un punct, ocupând penultimul loc, în timp ce România este pe 2, cu 7 puncte. Surprinzătoare, dacă putem vorbi despre aşa ceva, nu este România, ci Irlanda de Nord, pe care nu ştiu de ce totdeauna toată lumea o exclude dintre favoriţi, deşi e vorba de fotbalul britanic, care totdeauna e în stare să dea oricui o lovitură. Irlanda de Nord e pe locul 1, cu maximum de puncte: 9 din trei meciuri. E drept că n-a avut chiar cei mai grei adversari, exceptând primul ei meci, câştigat în Ungaria. Dacă luăm în calcul faptul că singurul nostru semieşec a fost tot cu Ungaria, la Bucureşti, atunci aparent Irlanda e favorită, aşa cum a spus de altfel şi Puiu Iordănescu. Numai că după atâtea înecări la mal, parcă a venit vremea ca şi România să dea o lovitură, asta însemnând calificarea directă, chiar de pe locul 1, de data asta. Aşa că batem Irlanda de Nord, urcăm pe locul 1 şi nu mai coborâm până la sfârşit. Numai azi mai suntem pe 2.