Doru POPOVICI

Cândva, în cursul săptămânii trecute, tot în această rubrică, am scris un comentariu despre felul în care abordează finalurile partidelor echipele care au mare nevoie de gol și implicit de punctul sau punctele pe care acesta le-ar putea aduce. Ziceam atunci că la echipele mari și care vânează performanța în orice competiție s-ar afla e de la sine înțeles că la un scor de 1-1 prin minutul 85, să zicem, nici nu se mai pune problema atingerii adversarului. Nici măcar cu un strănut! Asta, fiindcă orice întrerupere înseamnă diminuarea șanselor de a înscrie și deci de a obține punctul/punctele. Mai ziceam și că la noi te aștepți oricând ca tocmai în aceste momente decisive să se producă vreo chestie nefăcută încă de parcă ai noștri și-ar fi propriii adversari, ba chiar dușmani. Comprimarea, deloc întâmplător, a venit tocmai în meciul Astrei Giurgiu cu Celtic Glasgow. Erau minutele finale, în care Astra avea nevoie ca de aer de golul izbăvitor, după ce alergase mai bine de o oră după cel egalizator. Așadar, la 1-1 și cu puține minute rămase de disputat, jucătorii din Giurgiu aveau, teoretic, misiunea de a căuta golul decisiv, iar pentru asta aveau nevoie în primul rând să nu comită fault. Să ne înțelegem: punctul pe care îl aveau deja le ajungea exact cât să fie eliminați din competiție, în timp ce cu cele 3 puncte virtuale ar mai fi fost loc de speranțe, cu încă două meciuri de disputat. Ei bine, tocmai în aceste momente decisive, un imbecil, presupus fotbalist, s-a repezit ca taurul într-un adversar care numai printr-o minune a scăpat nevătămat. Fault grosolan, taxat ca atare: cartonaș roșu direct, meciul întrerupt, ba și o îmbrânceală între fotbaliști, ceea ce a făcut să se piardă aproape două minute. Cât de prost trebuie să fii pentru a face așa ceva?