Săptămâna asta a fost cea a Cupei. Peste tot în Europa, ba şi pe alte continente (excepţie fiind Italia, unde a avut loc o etapă de campionat) s-au desfăşurat partide din competiţia secundă ca importanţă la nivel naţional. În fiecare ţară, ea poartă câte un nume, legat de tradiţie, de sponsor, de iniţiatorul competiţiei. Numai în Anglia, nu se ştie de ce, se joacă nu una, ci două cupe, de parcă nu le-ar fi suficiente jocurile nenumărate pe care oricum le dispută în campionate. Sunt cel puţin două ţări, Spania şi Anglia, unde Cupa este considerată de mulţi mai importantă (sau măcar egală) cu campionatul, ceea ce face ca acesteia să i se acorde tot atâta importanţă. Numai în primele tururi echipele mari rulează mai mult rezervele, dar cu cât competiţia înaintează, cu atât creşte şi numărul titularilor obişnuiţi prezenţi pe teren. Pentru cei care au uitat de ce Cupa e numită cam peste tot „competiţia surprizelor”, reamintesc povestea nebună a lui Real Madrid, de acum vreo cinci ani, când a fost eliminată de Alcorcon din liga a 3-a, echipă de care până atunci nu auzise nimeni. A fost, parcă, 5-1 în meciul tur, iar la Real jucaseră aproape toţi „greii”. Accident, s-a spus atunci. Dar în returul care părea să fie o formalitate, Real urmând să bată nu cu 4, cât avea nevoie, ci cu 7 sau 8 la zero, mingea n-a vrut să intre în aţe decât de două ori. A fost nu doar surpriză, ci o veritabilă catastrofă. La noi, în această fază a optimilor care s-a desfăşurat zilele trecute, un singur rezultat ar putea fi eventual privit ca o surpriză: eliminarea lui Dinamo de Mioveni, o echipă oarecare de Divizia B. Dar mai reprezintă oare, de foarte mulţi ani, eliminarea lui Dinamo din orice competiţie chiar o surpriză!? Aşadar, Mioveni n-a fost un Alcorcon, în măsura în care nici Dinamo n-a fost şi nu va fi vreodată un Real Madrid. Cât priveşte Rapidul nostru, sucevean, cred că ar fi putut da lovitura. N-a făcut-o fiindcă până să-şi dea seama că şi Petrolul e o echipă oarecare, ăia aveau deja două goluri în faţă. Păcat.