Ştiţi ce i-a picat cel mai bine lui Piţurcă? Nu, nici victoria de adio din Finlanda, nici oferta de la arabi. Atunci ce? Păi, condamnarea lui Marian Iancu. Scandalul de acum câţiva ani dintre aceste două personaje poate fi nominalizat, fără teama de a greşi, într-un top al mizeriilor din fotbal, la concurenţă cu disputa dintre acelaşi Iancu şi Meme Stoica. Iar ieri, ca de nicăieri, a căzut vestea cu sentinţa de 12 ani cu executare pentru Iancu! Este recunoscut faptul că Piţurcă ţine duşmănie, să ne amintim doar ce instrucţie a făcut la un moment dat cu Rădoi. Aşadar, marţi seară, meciul cu schiorii a venit pe fondul unei satisfacţii interioare depline. Prima repriză a fost una exact pe placul lui Piţurcă, fără emoţii, adică fără ocazii de gol. Doar Tătăruşanu a avut puţin de muncă, în primele minute, neutralizând un şut pe colţul scurt. Meciul a fost destabilizat de acelaşi Sânmărtean, în repriză, cel care a scos fotbalistul din Bogdan “Motanu” Stancu. Ca exerciţiu de imaginaţie, dacă scoatem perioadele în care a fost folosit Sânmărtean, din dubla asta rămânem cu o repriză de 0-1 cu ungurii şi una de 0-0 cu finlandezii, asta pe lângă un joc penibil. În ultimul timp am reuşit să fiu doar ironic la adresa lui Piţurcă, dar am simţit că-mi sare ţandăra la conferinţa de presă de după meci. Cică el, Piţi exigentul, aşteaptă mai mult de la Sânmărtean! Cred că aici cuvântul cheie este verbul “a aştepta”. De ce, domnu’ Piţi, aţi aşteptat atâţia ani ca să-l aduceţi pe Sânmărtean la naţională? În preliminariile mondiale – ratate, domnu’ Piţi, ratate! – n-aţi avut ochi pentru Sânmărtean. Juca mai prost ca acum, avea mai puţin talent? L-aţi aşteptat să crească? A fost bine, a crescut în vârstă! În 2016, la turneul final, parcă văd că nu mai prinde lotul, că e prea bătrân...
În fine, cu sau fără Piţurcă, greu mai pierdem unul din primele două locuri. Şi, cum şi locul 3 oferă o variantă, se poate spune că numai un joc nebun al rezultatelor ar face să ratăm calificarea. În grupa asta modestă, în care principala favorită schimbă generaţiile, ar fi culmea să fim încălecaţi de alte gloabe.