Gabriel MANȚĂ

Când citiţi aceste rânduri, meciul cu Finlanda se va fi terminat de ore bune, aşa că îmi permit o incursiune în tenis, sport în care s-au întâmplat lucruri de luat în seamă de când n-am mai trecut prin zonă. Turneul de Masters de la Shanghai tocmai ce s-a încheiat, în finală înfruntându-se Roger Federer şi Gilles Simon. Înainte de toate, trebuie spus că ambii jucători au binemeritat să ajungă în ultimul act. După episodul cu cele 5 mingi de meci salvate la turul secund, contra argentinianului Mayer, Federer a intrat într-o stare de graţie. Bineînţeles, marea încercare a fost în semifinale, acolo unde l-a întâlnit pe Novak Djokovic, aflat şi el într-o formă aparent indestructibilă. Ei bine, elveţianul l-a demontat ca un ceasornicar, administrându-i un dublu 6-4! A nu se înţelege că a fost un meci uşor. Nicidecum. Nole a încercat în toate felurile să iasă din încercuire, dar Roger a venit încăpăţânat la fileu, cu orice risc. Serviciul a funcţionat şi el, din încredere, astfel că lumea tenisului a avut un nou prilej de a se minuna din pricina/datorită lui Federer. Nu e lipsit de importanţă să remarcăm că această întâlnire era un prilej numai bun pentru Djokovic de a egala palmaresul întâlnirilor directe cu Federer. Chiar dacă astfel de statistici nu sunt tocmai relevante, jucători imenşi având palmares negativ cu te miri cine, când e vorba de doi coloşi, aceştia au orgoliul lor. Până la urmă, probabil că Djokovic va trece în faţă, dar deocamdată Federer s-a dus iarăşi la două lungimi.

Celălalt finalist, francezul Simon, avea meritul eliminării lui Wawrinka, apoi un 6-0 în decisiv administrat lui Berdych, pentru ca în semifinală să treacă de Feliciano Lopez, învingătorul lui Nadal. Simon nu era vreun neofit în confruntările cu Federer, având două victorii la acesta. Într-adevăr, şi de data asta a oferit o replică pe cinste şi, chiar dacă a pierdut în două seturi, ambele au fost la tie-break! Implicaţiile acestui prim succes al lui Federer la Shanghai au legătură cu ecuaţia primului loc, distanţa între Nole şi Roger scăzând sub pragul psihologic de 1000 de puncte. S-ar putea ca Turneul Campionilor să se joace cu locul 1 “pe masă”!