Dumneavoastră aţi ascultat noul imn al echipei naţionale de fotbal? Până mai ieri, nici eu. Auzisem că este „comis” de Iris, formaţia cu care am început să dau din cap pe vremea lui Ceauşescu, dar formula asta fără Minculescu nu m-a atras nicicum. Lasă, că nici Cristi n-o duce pe roze după despărţire, l-am văzut live cum a prestat nişte chestii alături de Bănică junior, spre delirul publicului măgulit că regele coborâse şi pe strada lor. Apropo de “Strada ta”, varianta reggae (Minculescu şi Nuţu Olteanu), mi-a inspirat deunăzi următorul comentariu: “Borduri. Acum şi pe Strada ta.” Dar să revin la imnul cu pricina. Când am văzut că ditamai Ioaniţoaia îi consacră un editorial, mi-am zis că nu mai merge cu ignoranţa, aşa că l-am căutat şi ascultat. Mda, ce să spun? Cam are dreptate seniorul. Deşi Rafael (băiat fără fiţe, am jucat fotbal cu el, apără senzaţional) are voce adevărată, o iroseşte pe lucruri ieftine. Compozitorii din trupă au cam secat, piesele vechi ne sună în ureche cu vocea lui Minculescu, iar oamenii ţin la asta. Totuşi, imnul ăsta ar fi putut fi salvat de un text ca lumea. Când colo, noi rimează cu voi, ori învingem, ori bineînţeles murim. Am citit pe gsp.ro că Marica a spus despre imn că nu-l dă pe spate. Da, nu e genul care să te scoale de pe scaun, ca suporter. Bănuiesc o acţiune de marketing de a reveni în atenţia publicului, cei de la Iris oferindu-se să compună un imn pro bono. Se poate spune că le-a reuşit, dar nu în sensul în care îşi doreau ei.
Dar nostalgia după zilele bune ale fotbalului nostru tot mi-a fost stârnită. Parcă Mihai Pocorschi compusese un imn al naţionalei. L-am căutat şi l-am găsit pe youtube, credeam că era din ’94, dar fusese chiar primul, imediat după Revoluţie. Refren simplu, dar antrenant, text care rezistă. Apoi, în iureşul din ’94, s-au îngrămădit imnurile. Sună bine cel numit “Luptă pentru glorie”, iar cel compus de regretatul Dan Fugaru, pe versurile soţiei sale, şi interpretat de Monica Anghel, Temişan şi Enache ar fi putut să câştige lejer Eurovisionul! Pentru ca în zilele noastre fotbalul să ajungă sub nivelul rugby-ului. Dacă nu mă credeţi, ascultaţi Imnul Stejarilor!