Ghinion, baftă, ştiinţă

Cam între aceste trei elemente se desfăşoară competiţiile sportive, sau cel puţin aşa le percepem noi, cei care scriem despre ele, dar şi ei, cei aflaţi în mijlocul disputei. Primele două, ghinionul şi bafta, se află într-o interdependenţă indiscutabilă, ghinionul unora însemnând, desigur, bafta celorlalţi. Peste toate, tronează ştiinţa, element decisiv de regulă, dar care nici ea nu e de folos în anume situaţii. De exemplu, cred că nimeni din lumea fotbalului nu poate contesta ştiinţa meseriei de antrenor a lui Mircea Lucescu. Cu siguranţă că i-a învăţat pe fotbaliştii săi ce trebuie să facă atunci când conduc cu 2-0, iar cronometrul arată minutul 89. E vorba de Şahtior, o echipă abonată la cupele europene, ba având în istoria ei şi o egalare dramatică, petrecută în prelungiri, cu câţiva ani în urmă, într-un meci disputat acasă: erau ultimele secunde, când portarul adversarilor, o echipă spaniolă, a egalat în urma unui corner! Aşadar, se fripsese deja cu ciorba, aşa că alaltăieri Şahtiorul avea în faţă un borcan de iaurt, ba şi scos din frigider, din moment ce conducea cu 2-0 în minutul 89, nu cu 2-1 ca în povestea cu spaniolii. Ei bine, cu toată ştiinţa lui Lucescu şi cu toată experienţa tragică a jucătorilor (căpitanul Srna fiind acolo din 2003, le-a trăit pe toate!), Şahtiorul a primit mai întâi un gol în minutul 89, cel al egalării venind în prelungiri, în minutul 94, când mai erau doar vreo 20 de secunde. Ghinion pentru Şahtior, bafta lui Porto. S-ar putea invoca ghinionul şi în cazul Barcelonei care, bătută de PSG cu 3-2, a avut şi două şuturi în bară, de unde concluzia, după mine falsă, că putea scoate măcar un egal. PSG a fost net mai bună, chiar şi fără Ibra, în timp ce Barca a avut în teren toate vedetele. Să fi fost ghinion şi pentru Man City, egalată de Roma când nimeni nu se aştepta? Nu. E vorba de ştiinţa lui Totti care, la 38 de ani şi 3 zile a produs minunea. 38, Mutule, ai înţeles?